Perioada normală a unei sarcini durează în jur de 40 de săptămâni. Un nou-născut de 38 de săptămâni este pe deplin dezvoltat și numit nou-născut la termen. Un copil născut între 22 și 37 de săptămâni complete de sarcină este un prematur. Conform studiilor Asociației Americane de Neonatologie, aproximativ unul din zece nou-născuți este prematur.
De ce Prematuritatea este o Problemă?
Majoritatea copiilor născuți aproape de 37 de săptămâni de gestație nu prezintă probleme medicale semnificative datorate prematurității. Însă, cei născuți în jurul săptămânii 32 de gestație manifestă simptome specifice prematurității. Acestea includ incapacitatea de a se alimenta la sân sau la biberon, dificultăți respiratorii (apneea de prematuritate) și incapacitatea de a-și menține temperatura corporală normală. Acești copii au nevoie de timp pentru a se dezvolta complet și a crește, iar după depășirea acestor probleme, în marea majoritate, pot pleca în condiții sigure din spital.
Atunci când nașterea survine mult prea devreme față de termenul normal, organele vitale ale prematurului nu sunt pe deplin dezvoltate, ceea ce poate cauza o serie de probleme medicale. Orice prematur poate avea probleme de sănătate, dar cei născuți înainte de 32 de săptămâni de gestație sunt cei mai susceptibili. Cauzele prematurității pot fi legate de făt, de mamă sau de ambii.
Îngrijirea Prematurului în Spital
Prematurii transferați în secția de terapie intensivă sunt monitorizați atent, iar eventualele modificări ale respirației sau ale frecvenței cardiace sunt verificate constant. Până când prematurul își va putea menține temperatura corporală, va fi ținut într-un incubator - un patut complet închis, ce ajută la menținerea optimă a condițiilor de temperatură și umiditate.
Hranirea se va face fie prin sondaj gastric (introducerea unui instrument tubular în stomac pentru a asigura nutriția), fie intravenos, în funcție de starea prematurului. Alimentarea prin sondă se va continua până când prematurul va fi capabil să sugă, să înghită, să respire normal și să poată face față unei alimentații la sân sau la biberon.
Nou-născuții cu diverse afecțiuni, precum și cei născuți cu mult înainte de termen, necesită tratamente speciale, adaptate problemelor medicale pe care le dezvoltă. Unii au nevoie de ajutor pentru a respira, fie cu ajutorul unui tub de oxigen introdus în incubator, fie cu ajutorul unui ventilator mecanic (un aparat care asigură ventilația pulmonară). Unii necesită și tratament medicamentos, iar doar foarte puțini ajung să aibă nevoie de intervenție chirurgicală.
Doctorii de la terapie intensivă și asistentele medicale sunt specializați în tratarea acestor copii născuți înainte de termen. Înainte de naștere, nu se poate ști cu exactitate cât de grave vor fi problemele de sănătate ale prematurilor. Medicul va prezenta situația prematurului, bazându-se pe starea mamei și a bebelușului în momentul nașterii, pentru ca părinții să știe la ce să se aștepte. După naștere, personalul medical le va oferi părinților toate informațiile despre starea de sănătate a prematurului și posibilele probleme medicale.
Riscuri și Complicații Specifice Prematurității
Prematurii pot prezenta un risc crescut de apariție a infecțiilor și manifestări legate de dezvoltarea incompletă a anumitor organe - imaturitatea organismului. Este obișnuit ca un prematur să aibă și recăderi pe perioada internării în secția de terapie intensivă.
Complicații pe Termen Scurt
Complicațiile prematurității pe termen scurt, în primele săptămâni, pot include:
- Probleme de respirație: Copiii prematuri pot avea dificultăți respiratorii din cauza dezvoltării insuficiente a plămânilor. Pauzele în respirație, numite apnee, sunt obișnuite. Unii prematuri suferă de displazie bronhopulmonară sau boala membranelor hialine și necesită oxigen pe termen lung.
- Probleme cardiace: Pot apărea afecțiuni precum persistența ductus arteriosus (o deschidere între aortă și artera pulmonară) sau tensiune arterială scăzută.
- Probleme ale creierului: Există un risc crescut de hemoragie intraventriculară (sângerare intracraniană), care poate cauza leziuni cerebrale permanente.
- Probleme de control a temperaturii: Bebelușii prematuri pierd rapid căldura corporală din cauza lipsei stratului de grăsime și a incapacității de a produce suficientă căldură, putând dezvolta hipotermie.
- Probleme digestive: Sistemul digestiv incomplet dezvoltat poate duce la enterocolită necrozantă, o afecțiune în care celulele care căptușesc peretele intestinal sunt lezate. Riscul este mai mic la sugarii hrăniți exclusiv cu lapte matern.
- Probleme de sânge: Prematurii sunt expuși riscului de a dezvolta anemie și icter.
- Probleme de metabolism: Pot apărea dificultăți în transformarea zahărului stocat în forme mai utilizabile.
- Probleme ale sistemului imunitar: Sistemul imunitar incomplet dezvoltat crește riscul de îmbolnăvire, infecțiile putând progresa rapid către sepsis, o afecțiune ce pune viața în pericol.
Complicații pe Termen Lung
Complicațiile prematurității pe termen lung pot include:
- Paralizie cerebrală: Poate afecta mișcarea, tonusul muscular și postura.
- Probleme de învățare: Copiii prematuri au o probabilitate mai mare de a dezvolta dificultăți de învățare.
- Probleme de vedere: Sugarii prematuri pot dezvolta retinopatie a prematurității, o afecțiune care poate duce la pierderea vederii sau chiar orbire.
- Probleme de auz: Copiii prematuri prezintă un risc crescut de pierdere a auzului.
- Probleme dentare: Pot apărea defecte ale smalțului dinților.
- Probleme de comportament și de sănătate mintală: Pot apărea întârzieri în dezvoltare, probleme de sănătate mintală și tulburări de comportament.
- Probleme de sănătate cronice: Infecții repetate, astm și probleme de hrănire.
Externarea din Spital
Un copil prematur este, de obicei, externat atunci când:
- Atinge o greutate normală pentru un nou-născut, adică peste 3 kg.
- Poate fi alăptat sau hrănit prin biberon.
- Respiră fără probleme.
- Corpul său își reglează singur temperatura.
- Ia în greutate constant.
Majoritatea prematurilor necesită controale medicale suplimentare pentru monitorizarea creșterii, dezvoltării vorbirii, tonusului muscular și abilităților motorii.
Condiții Specifice pentru Ieșirea din Spital
Un nou studiu sugerează că bebelușii născuți prematur (la vârste gestaționale între 32 și 36 de săptămâni), fără probleme medicale semnificative la internarea în Unitatea de Terapie Intensivă pentru Nou-Născuți, ar putea fi externați la 36 de săptămâni de vârstă postmenstruală. Vârsta postmenstruală este vârsta gestațională plus numărul de zile care a trecut de la naștere.
În mod tradițional, durata spitalizării era corelată cu maturitatea fiziologică a nou-născutului. Aproximativ 10% dintre nou-născuții din America se nasc la mai puțin de 37 de săptămâni de gestație completă, majoritatea fiind născuți între 32 și 36 de săptămâni. Acest nou studiu oferă informații părinților despre durata spitalizării unui nou-născut prematur, chiar de la internarea acestuia într-o secție de terapie intensivă neonatală.
Un copil prematur trebuie să ia în greutate constant înainte de a putea merge acasă în siguranță. De asemenea, este importantă programarea unei consultații la medicul pediatru la câteva zile după externare.
Pregătirea casei pentru prematuri | Cum să vă pregătiți pentru aducerea acasă a copilului prematur
Viața Acasă cu un Copil Prematur
Părinții trebuie să se aștepte ca îngrijirea unui prematur să fie diferită față de cea a unui nou-născut la termen. Datorită funcțiilor cerebrale incomplet dezvoltate, prematurii dorm mai mult pe parcursul a 24 de ore, dar în perioade mai scurte. Până la șase luni după naștere, părinții se pot aștepta să fie treziți frecvent noaptea.
Agitația și hipersensibilitatea sunt, de asemenea, comune. Prematurul poate fi foarte ușor suprastimulat de lumina puternică, sunete, atingeri sau mișcări. Este importantă poziția de somn pe spate, care reduce riscul sindromului de moarte subită a sugarului (SIDS), mai frecvent la prematuri.
În ceea ce privește alaptarea, la externare copilul va avea, probabil, un program stabilit, iar mesele nu trebuie să depășească patru ore pentru a evita deshidratarea. Mesele în cantitate mică pot reduce riscul de regurgitare. Pediatrul poate recomanda suplimente de fier și vitamine, deoarece prematurii nu au rezervele de fier necesare.
Prematurii sunt mai vulnerabili la bolile contagioase și la fumul de țigară, deoarece plămânii lor nu sunt pe deplin dezvoltați. Este recomandat să fie ținuți la distanță de persoanele bolnave și de locurile publice în primele două ierni.
Imunizarea se face conform schemei unui nou-născut la termen, calculată din momentul nașterii (vârsta cronologică), cu excepția vaccinului împotriva hepatitei B. Prematurii au un risc mai mare de pierdere a auzului și pot dezvolta retinopatia de prematuritate, necesitând evaluări oftalmologice regulate.
Procesarea Emoțiilor și Suportul Familial
Perioada după externare poate fi copleșitoare din punct de vedere emoțional pentru părinți. Sentimente de preocupare, suparare, vină, izolare și ambivalență sunt normale. Separarea de copil imediat după naștere, recuperarea mamei și tratamentul prematurului în terapie intensivă pot contribui la depresie și anxietate, uneori chiar la stres post-traumatic.
Pentru a depăși aceste dificultăți, părinții trebuie să aibă grijă unul de celălalt, să comunice și să caute sprijin de la persoanele apropiate. În cazuri severe, este recomandat consultul psihiatric.
Implicarea bunicilor și a altor membri ai familiei poate oferi un sentiment de sprijin. Este important ca părinții să comunice clar nevoile lor și să stabilească limite, dacă este necesar.
Copiii mai mari pot resimți impactul evenimentelor și au nevoie de atenție și timp petrecut împreună cu părinții. Ajutorul suplimentar, inclusiv cel din partea unor servicii de babysitting, poate fi benefic.
Evoluția Neonatologiei și Speranța pentru Viitor
Neonatologia este o specialitate în continuă evoluție, cu progrese spectaculoase. Astăzi, tehnica și condițiile de îngrijire permit supraviețuirea prematurilor extremi, născuți la 24-26 de săptămâni. Fiecare copil are șansa sa, iar experiența clinică și vizitele copiilor recuperați sunt dovada vie că lupta pentru viață merită dusă.
Vârsta de gestație (numărul de săptămâni din prima zi a ultimei menstruații până la naștere), vârsta cronologică (vârsta măsurată din prima zi de viață) și vârsta corectată (vârsta cronologică minus săptămânile de prematuritate) sunt termeni importanți pentru urmărirea dezvoltării copilului prematur.
Cei mai mulți prematuri născuți între 32 și 37 de săptămâni de gestație se dezvoltă foarte bine după naștere, deși în primii 2 ani pot prezenta o dezvoltare mai lentă comparativ cu un nou-născut la termen.
În România, aproximativ 20.000 de copii se nasc prematur anual. Spitalele trebuie să fie pregătite să le ofere susținerea necesară pentru dezvoltarea optimă în afara uterului protector al mamei.
Neonatologii, specializați în îngrijirea nou-născuților prematuri, oferă suport intervențional pentru respirație, hrănire, creștere în greutate, menținerea temperaturii corporale, suport probiotic și oftalmoprotecție. Durata spitalizării depinde de greutatea bebelușului, capacitatea de a respira independent, obiceiurile de hrănire și nevoile medicale.
Medicația, precum corticosteroizii administrați înainte de naștere, poate ajuta la maturarea plămânilor fătului, iar medicamentele tocolitice pot întârzia travaliul. Nașterea după 36 de săptămâni de gestație reduce semnificativ riscurile.
Echipele medicale multidisciplinare, compuse din obstetricieni și neonatologi, sunt pregătite cu aparatură specială pentru a asigura resuscitarea și îngrijirea nou-născutului prematur. Transferul rapid către un spital cu secție de terapie intensivă neonatală este esențial, dacă este necesar.
În ciuda progreselor medicale, problemele de ordin etic pot apărea, iar legislația actuală în România nu permite întreruperea ajutorului respirator unui nou-născut cu complicații incompatibile cu viața, spre deosebire de alte țări dezvoltate. Deciziile în astfel de cazuri ar trebui luate în colaborare cu părinții și cu suport psihologic.
Diferența în îngrijirea unui prematur o fac multiple aspecte: îngrijirea mamei, dispensarizarea corectă a sarcinilor cu risc, nașterea într-un centru terțiar cu echipă de reanimare neonatală, personal medical pregătit, aparatură și medicație adecvată, precum și un program de follow-up bine pus la punct.