Tagada paternității reprezintă, în esență, contestarea faptului că o persoană este tatăl biologic al unui copil. Această problemă juridică delicată poate apărea în diverse situații, inclusiv atunci când un bărbat și-a recunoscut paternitatea, dar ulterior se descoperă că nu este tatăl biologic al copilului.
Paternitatea se referă la legătura de sânge dintre tată și copil. În sistemul juridic românesc, stabilirea paternității se face diferit, în funcție de statutul copilului - dacă este născut în timpul căsătoriei sau în afara acesteia.

Paternitatea din Căsătorie vs. Paternitatea din Afara Căsătoriei
Paternitatea din Căsătorie
În cazul copiilor născuți sau concepuți în timpul căsătoriei, legea instituie o prezumție de paternitate: pater is est quem nuptiae demonstrant (tatăl este cel indicat de căsătorie). Aceasta înseamnă că soțul mamei este considerat, de drept, tatăl copilului. Totuși, această prezumție nu este absolută și poate fi înlăturată pe cale judecătorească, printr-o acțiune în tăgada paternității.
Paternitatea din Afara Căsătoriei
Pentru copiii născuți în afara căsătoriei (fie înainte de căsătorie, fie după desfacerea, încetarea, declararea nulității sau anularea acesteia), paternitatea se stabilește prin recunoaștere sau prin hotărâre judecătorească.
Acțiunea în Tăgada Paternității
Tăgada paternității este acțiunea juridică prin care se contestă legal statutul de tată al unui bărbat asupra unui copil. Scopul principal este înlăturarea filiației stabilite prin prezumția de paternitate și, dacă este cazul, stabilirea adevăratei filiații biologice.
Cine Poate Introduce Acțiunea în Tăgada Paternității?
Noul Cod Civil a extins semnificativ sfera persoanelor care pot iniția o astfel de acțiune. Conform art. 429 din Codul Civil, titularilor acțiunii pot fi:
- Soțul mamei (tatăl prezumat)
- Mama copilului
- Tatăl biologic
- Copilul
Acțiunea poate fi pornită sau continuată și de către moștenitorii acestora, în condițiile legii.
Tăgada Paternității de către Soțul Mamei
Soțul mamei poate contesta paternitatea dacă există motive întemeiate să creadă că nu este tatăl biologic. Aceste motive pot include, spre exemplu, infidelitatea mamei, infertilitatea soțului sau absența acestuia în perioada conceperii. Acțiunea se introduce împotriva copilului, iar dacă acesta este decedat, împotriva mamei sale și, dacă este cazul, a altor moștenitori. Termenul de prescripție pentru soțul mamei este de 3 ani, calculat fie de la data la care a cunoscut că este prezumat tată al copilului, fie de la data la care a aflat că prezumția nu corespunde realității.
Tăgada Paternității de către Mamă
Mama poate introduce acțiunea pentru a clarifica filiația copilului, dacă există motive de a crede că soțul ei nu este tatăl biologic. Acțiunea se introduce împotriva soțului, iar dacă acesta este decedat, împotriva moștenitorilor săi. Termenul de prescripție pentru mamă este de 3 ani de la data nașterii copilului.
Tăgada Paternității de către Tatăl Biologic
Cel care se pretinde tată biologic poate introduce acțiunea, însă aceasta va fi admisă doar dacă face dovada paternității sale față de copil. Acțiunea se introduce împotriva soțului mamei și a copilului, sau, în caz de deces, împotriva moștenitorilor acestora. Dreptul la acțiune nu se prescrie în timpul vieții tatălui biologic, dar moștenitorii săi îl pot formula în termen de un an de la deces.
Tăgada Paternității de către Copil și Moștenitori
Copilul poate introduce acțiunea în tăgada paternității în orice moment, indiferent dacă este minor sau major, deoarece dreptul la acțiune este imprescriptibil pe durata vieții sale. În timpul minorității, acțiunea se pornește prin reprezentantul legal.
Recunoașterea Paternității și Contestarea Acesteia
În cazul copiilor născuți în afara căsătoriei, paternitatea poate fi stabilită prin recunoaștere. Recunoașterea copilului este un act juridic unilateral prin care o persoană declară că acel copil îi aparține. Această recunoaștere este reglementată de art. 415 alin. 2 C. civ.
Situații Specifice de Recunoaștere
- Copilul conceput, dar nenăscut: Recunoașterea unui copil nenăscut a suscitat discuții în doctrină.
- Copilul decedat: Potrivit art. 415 alin. 3 C. civ.
- Copilul recunoscut: Art. 418 lit. a) C. civ. stipulează că recunoașterea este lovită de nulitate absolută dacă a fost recunoscut un copil a cărui filiație, stabilită potrivit legii, nu a fost înlăturată.
Contestarea Recunoașterii de Paternitate
Recunoașterea paternității, chiar dacă a fost făcută în mod expres, poate fi contestată dacă nu corespunde adevărului. Potrivit art. 420 din Codul Civil, orice persoană interesată poate contesta recunoașterea în instanță. Acțiunea în contestarea recunoașterii de filiație este imprescriptibilă.
Exemplu:
Dna X și Dnul Y au avut o relație de concubinaj din care a rezultat un copil. Dnul Y a recunoscut copilul. După 6 ani, mama copilului recunoaște că Dnul Y nu este tatăl biologic și este de acord ca minorul să nu mai poarte numele acestuia. În această situație, având în vedere că ambii părinți doresc corectarea situației, acțiunea în contestarea recunoașterii de paternitate poate fi intentată de oricare dintre ei, probabil cu acordul celuilalt, pentru a scurta procesul.
Art. 420 Contestarea recunoașterii de filiație
Mijloace de Probă în Acțiunile Legate de Paternitate
Pentru a dovedi sau infirma paternitatea, instanța poate utiliza o varietate de mijloace de probă:
- Înscrisuri
- Mărturisirea pretinsului tată
- Martori
- Prezumții
- Expertize de specialitate
Expertiza Genetică (Testul ADN)
Testul de paternitate ADN este considerat cel mai fiabil și concludent mijloc de probă. Acesta compară materialul genetic al copilului cu cel al tatălui prezumat, putând stabili legătura de filiație cu o probabilitate de peste 99%.
Alte Expertize Medico-Legale
- Expertiza serologică: Analiza grupelor sanguine.
- Expertiza antropologică: Transmiterea unor particularități anatomice.
- Expertiza dermatoglifică: Analiza desenelor papilare.
- Expertiza capacității de procreare: Verificarea stării de impotență sau sterilitate.
- Expertiza de determinare a datei probabile a concepției.
Recunoașterea mamei, deși importantă, nu este suficientă pentru admiterea acțiunii dacă nu se coroborează cu alte probe administrate în cauză.
Efectele Admiterii Acțiunii în Tăgada Paternității
Odată ce o hotărâre judecătorească de admitere a acțiunii în tăgada paternității rămâne definitivă, statutul legal al copilului se modifică semnificativ:
- Statutul Copilului: Copilul devine copil din afara căsătoriei, cu filiația față de tată nestabilită.
- Numele: Numele tatălui prezumat este eliminat din certificatul de naștere. Copilul va purta, de regulă, numele mamei sau numele comun al părinților, dacă este cazul și se dorește acest lucru prin cale administrativă sau judiciară.
- Autoritatea Părintească: Tatăl prezumat își pierde autoritatea părintească asupra copilului, aceasta revenind exclusiv mamei, dacă nu este recunoscut un alt tată biologic.
- Locuința Copilului: Mama, ca unic părinte cu drepturi și obligații legale (în lipsa unui alt tată recunoscut), va continua să decidă cu privire la locuința copilului.
- Obligația de Întreținere: Soțul mamei nu va mai datora întreținere copilului. Pensia de întreținere achitată anterior poate fi supusă restituirii.
- Dreptul la Moștenire: Copilul nu va mai avea drepturi la moștenirea legală a soțului mamei, în lipsa unei filiații legale stabilite (ex. adopție). Beneficierea de moștenirea testamentară este posibilă dacă este instituit legatar.

Durata Procesului
Procesul de tăgada paternității este complex și poate dura între 6 luni și 1 an, în funcție de circumstanțe, complexitatea probatoriului și gradul de aglomerare al instanțelor.
tags: #contestarea #paternitatii #de #catre #tata #care