Avortul este considerat un păcat împotriva moralei, eticii și a neamului din care ne tragem, fiind adesea descris ca o crimă strigătoare la cer. În societatea contemporană, avortul a devenit un fenomen social frecvent, o consecință a schimbării atitudinii față de acest subiect, marcată de revoluția sexuală din anii '60. Ceea ce odinioară era perceput ca un păcat împotriva lui Dumnezeu și a moralei, a evoluat, pentru multe femei moderne, în ceea ce ele numesc „dreptul de a alege”.
Categoriile de femei care recurg cel mai des la avort includ femeile orientate spre carieră, cele care trăiesc în concubinaj și cele care și-au început viața sexuală înainte de vârsta de 18 ani. Aceste aspecte subliniază o viziune conform căreia avortul reprezintă o abatere de la normele morale și etice, având un impact negativ asupra continuității neamului.
Statistici Alarmante Despre Avort în Europa
Datele statistice publicate de Institutul pentru Politicile Familiei din Madrid (ipfe.org) relevă o situație îngrijorătoare privind avortul în Europa:
- În anul 2008, au fost înregistrate oficial 2.863.649 de avorturi în Europa, ceea ce înseamnă 7.846 de avorturi pe zi, sau 327 de avorturi pe oră.
- În Uniunea Europeană, un avort are loc la fiecare 26 de secunde.
- Țările UE în care avorturile sunt permise fără restricții includ Estonia, Letonia, Lituania, România, Danemarca, Slovenia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Grecia și Suedia. Se presupune că numărul real al copiilor avortați ar putea fi de câteva ori mai mare decât cifrele oficiale.
Aceste cifre oficiale pot subestima realitatea, având în vedere posibilitatea ca numărul real al avorturilor să fie semnificativ mai mare.
Impactul Avortului Asupra Demografiei Europene
Perioada cuprinsă între 1982 și 2008 a înregistrat o scădere a natalității de 12,5% în țările UE, în ciuda unei creșteri nesemnificative a populației. Această tendință devine și mai alarmantă atunci când analizăm structura pe vârste a populației europene:
- Populația cu vârsta de peste 65 de ani numără aproximativ 85 de milioane de oameni.
- Numărul copiilor sub 14 ani atinge 78,5 milioane.
- Proporția copiilor sub 14 ani în totalul populației a scăzut de la 19,5% în 1990 la doar 15% în prezent, o scădere uluitoare.
Aceste date sugerează o îmbătrânire a populației europene și o diminuare a potențialului de reproducere, cu implicații serioase pentru viitorul demografic al continentului.
Profilul Femeilor Care Recurg la Avort
Statisticile indică faptul că aproximativ 14% din numărul avorturilor înregistrate în 2008 au fost efectuate de femei sub 20 de ani. În țările UE, aproximativ un caz de graviditate din cinci (18,3%) se termină prin avort. Spania este menționată ca un exemplu trist în acest context, iar politicile familiale promovate de autorități par să eșueze în a inversa aceste tendințe.
În concluzie, avortul reprezintă un fenomen social distructiv la nivel european, fiind chiar principala cauză a mortalității în anumite contexte.
Dezbaterea Despre Avort în România: Referendumul și Impactul Său
În România, dezbaterea publică a fost intensificată de referendumul pentru redefinirea familiei, un eveniment perceput ca o diviziune majoră în societate. Criticii acestui referendum și ai mișcărilor asociate, precum Coaliția pentru Familie, descriu aceste inițiative ca fiind compuse din organizații cu agende retrograde și retorică naționalistă, anti-europeană, care promovează interzicerea avorturilor. Asociații precum Pro Vita sunt menționate ca militând activ pentru această cauză.
Există o tendință de a privi moralitatea ca pe un aspect privat, în timp ce acceptarea divorțului, a contraceptivelor, a avortului, a homosexualității și a maternității surogat este contestată. Curentul anti-avort pare să câștige teren, cu 12 spitale în care medicii refuză să efectueze avorturi la cerere din motive religioase. Gesturi precum decorarea medicilor care refuză avorturile de către Patriarhul Daniel sunt interpretate ca semne ale acestei mișcări.
România pregătește o lege împotriva feminicidului? | ARTE.tv Documentare
Istoricul Interzicerii Avorturilor în România: Decretul 770
Retorica actuală este comparată cu cea din presa comunistă din perioada emiterii Decretului 770, care a interzis avorturile în octombrie 1966. În acea perioadă, termenul „avort” era interzis, fiind înlocuit cu expresii precum „Măsuri pentru reglementarea întreruperii cursului sarcinii”. Decretul a fost adoptat rapid, după o consultare aparentă cu specialiștii.
Decretul, citit astăzi, poate părea rezonabil pentru unii, sugerând că comuniștii aveau grijă de sănătatea mamei. În realitate, așa-zisele „urgențe medicale” erau adesea gestionate în condiții precare. Datele oficiale despre femeile afectate de acest decret sunt greu de obținut, deoarece regimul comunist nu era interesat să publice astfel de statistici.
Consecințele Decretului 770
„Prevederile juridice generale care permit avortul în cazul unui «risc de sănătate» perceput pentru femeia însărcinată sunt moralmente inacceptabile”, se afirmă, considerând termenul „cinic și înșelător”. Asociația Pro Vita susține că avortul nu este justificat nici măcar în caz de viol sau incest, argumentând că un copil conceput în astfel de circumstanțe este o ființă umană inocentă care merită protejată.
Regimul comunist, obsedat de control și numere mari, a impus măsuri pentru creșterea natalității, transformând maternitățile în „creșcătorii de oameni” și femeile în „mame eroine”. Decretul a avut ca efect dublarea numărului de nașteri în 1967 și o creștere a populației României de la 19,2 milioane la 23 de milioane până în 1989.
Un efect secundar al decretului 770 a fost intervenția autorităților în viața privată, interpretând divorțul la egalitate cu căsătoria. Mai multe cupluri divorțate însemnau mai puține șanse pentru procreere și, implicit, mai multe avorturi. Cauza frecventă a divorțului era „lipsa de afecțiune”, multe căsnicii desfăcute neîmplinind nici măcar un an.
Mitropolitul Clujului, Andrei Andreicuț, a declarat că simpla acceptare a „fluctuației sentimentelor” încalcă principiul stabilității familiei. Articole din ziarul „Scînteia” din anii '60 discutau despre „buna înțelegere dintre soți”, punând vina, în anumite cazuri, pe soț.
Interviurile cu medici din acea perioadă, precum Elena Trifan, medic specialist la clinica de obstetrică și ginecologie din Iași, subliniau problemele femeilor care nu mai puteau avea copii din cauza avorturilor anterioare, o categorie „mai puțin numeroasă dar, din nefericire, în creștere”. Aceștia puneau sub semnul întrebării motivele pentru care femeile nu lăsau primul copil să evolueze până la termen, considerând femeile de carieră, cu un singur copil, ca fiind „paria” care preferă „confortul” și „distracțiile” în locul rolului de „incubator de oameni”.