Endometrioza poate fi o afecțiune cronică ce începe să-și facă simțită prezența încă din adolescență, manifestându-se prin disconfort și dureri lunare care afectează atât starea fizică, cât și pe cea emoțională. Din păcate, sistemul educațional, precum și mediul familial și social, au contribuit adesea la normalizarea acestor dureri, considerându-le parte inevitabilă a vieții unei femei.
Amintirile mele din adolescență sunt marcate de vizite la cabinetul medical școlar, unde primeam un răspuns descurajator: „Toate femeile trec prin asta, mai ai ani de zile de îndurat, cu cât te obișnuiești mai repede cu ideea, cu atât mai bine”. Chiar și activitățile sportive erau afectate, profesorii refuzând să creadă că durerile sunt reale: „Iar scuze? Mișcarea face bine, ești prea tânără să ai probleme”. Deși am acumulat cunoștințe solide de anatomie umană în liceu, nu am fost capabilă să recunosc că ceva nu este în regulă cu propriul meu corp. Durerea, deși temporar ameliorată de pastile, devenea tot mai greu de gestionat, necesitând un „cocktail” de analgezice și antiinflamatoare. Balonările severe, greața, febra și frisoanele au devenit simptome recurente, adesea neînțelese de cei din jur, care mă acuzau de sensibilitate excesivă sau exagerare.
În ciuda încercărilor repetate de a schimba alimentația, de a folosi metode alternative precum plasturi termici sau băi fierbinți, situația persista. Am fost adesea învinuită de un stil de viață nesănătos, iar problemele mele digestive erau puse pe seama alimentației, negându-se legătura cu ciclul menstrual. „Ai probleme cu tranzitul, asta nu are treabă cu ciclul menstrual.” sau „Nu ești în stare nici măcar să-ți dai seama ce te doare în burtă?! Sigur te dor ovarele/uterul și nu știi tu” - acestea erau replicile frecvente din partea familiei și apropiaților, urmate invariabil de concluzia că „ESTE NORMAL”.
Căutarea unui Diagnostic Corect
Realizarea că durerile mele nu sunt normale a venit în anul I de facultate. Am observat că, deși durerile menstruale sunt comune, celelalte femei nu numărau pastilele, nu se trezeau cu ore înainte pentru a face față durerii după efectul medicației, nu aveau restricții alimentare sau nu recurgeau la laxative. Aceste observații m-au determinat să discut despre durerile mele cu o medică ginecologă. Descrierea simptomelor mele, legate de tranzitul intestinal și de ciclul menstrual, a primit un răspuns categoric: „Nu am auzit niciodată de așa ceva, o fi de cauză gastroenterologică, să fac o colonoscopie... în orice caz, ginecologic totul este ok, să stau liniștită”.
Am încercat să stau liniștită, obișnuindu-mă cu durerea, dar simptomele s-au agravat. Balonările au devenit severe, iar nopțile erau un chin, căutând o poziție confortabilă, având dificultăți la respirație, febră, frisoane și greață. Deși preferam singurătatea când mi-era rău, iar cei apropiați nu conștientizau gravitatea situației, ajunsesem să mă îndoiesc de propriile simțuri și de realitatea durerilor mele, mai ales în contextul asigurărilor primite de la medici că totul este în regulă.
Ultimele vizite medicale, înainte de diagnosticul corect, s-au soldat cu un diagnostic de sindrom de ovar micropolichistic, pentru care mi s-a recomandat tratament hormonal. Ulterior, în urma analizelor de rutină, am descoperit o formă medie de trombofilie ereditară, ceea ce a făcut ca tratamentul hormonal să nu fie o opțiune sigură. Între medicii ginecologi și hematolog, am apelat și la un medic endocrinolog, sperând la o soluție alternativă pentru gestionarea simptomelor fără tratament hormonal. Apariția sângerărilor în afara perioadei menstruale a consolidat suspiciunea unei probleme hormonale.
Diagnosticul de Endometrioză și Abordarea Chirurgicală
Medicul endocrinolog a fost primul care a infirmat diagnosticul de sindrom de ovare polichistice și a suspectat endometrioza, pe baza simptomatologiei. Acesta m-a trimis la un medic ginecolog specializat în endometrioză. Deși auzisem despre această afecțiune, nu anticipam gravitatea situației mele.
Întâlnirea cu medicul specialist a fost un moment definitoriu. Acesta a demonstrat o abilitate remarcabilă de a mă face să mă simt în siguranță, ascultată și înțeleasă. Cu o precizie uimitoare, bazată doar pe ecografie, a identificat leziunile de endometrioza, confirmând suspiciunile. Deși cuvintele sale confirmau o situație gravă, mă simțeam confuză, chiar vinovată, punându-mi sub semnul întrebării propria percepție a durerii. Am menționat că nu am avut dureri semnificative, ci probleme cu intestinul, iar medicul, cu o siguranță conferită de experiență, m-a ajutat să înțeleg că ani de zile m-am mințit singură, ajungând la o disociere patologică. Pentru prima dată, eram în fața adevărului.
Medicul mi-a explicat în detaliu diagnosticul și planul de investigații și tratament, răspunzând la toate întrebările. Am plecat de la cabinet cu speranță.
Pregătirea pentru investigații, inclusiv pregătirea gastrointestinală, a fost esențială. Ascultarea sunetului aparatului RMN pe YouTube m-a ajutat să mă familiarizez cu zgomotele, reducând anxietatea. Procedura în sine, realizată de doamna doctor Stănciulescu, a fost una confortabilă, personalul fiind deosebit de amabil. Deși tubul RMN poate părea intimidant, cu muzică la căști și capul în afara acestuia, experiența a fost mult mai suportabilă decât anticipasem.
Revenirea la medicul specialist cu rezultatul RMN a marcat următorul pas: intervenția chirurgicală. Preocupările mele principale se concentrau pe afectarea intestinului, unde existau doi noduli voluminoși. Anxietatea a crescut, fiind prima mea intervenție chirurgicală și prima internare în spital. Medicul mi-a explicat în detaliu procedura, disipând orice urmă de teamă și programând data intervenției.
Intervenția chirurgicală, complexă și de lungă durată, a implicat și o pregătire specifică pentru zona intestinală. O dietă bazată pe supă de carne, compot de mere și iaurturi în săptămâna premergătoare intervenției a contribuit la ameliorarea balonării și la o mai bună toleranță a pregătirii medicamentoase.
Perioada Postoperatorie și Recuperarea
Ziua operației a venit cu o stare de calm și nerăbdare să scap de endometrioza. Deși operația a durat multe ore, prima amintire postoperatorie este cu medicul zâmbind, anunțându-mă că intervenția a fost complexă, dar rezultatele sunt satisfăcătoare. Familia a fost liniștită imediat după operație. Spre surprinderea mea, nu am resimțit dureri semnificative, dormind liniștită și chiar făcând un selfie pe care l-am trimis familiei cu mândrie.
Următoarea zi a implicat primii pași, cu tub de dren, sondă urinară și pansamente. Deși corpul era amorțit și greu, acești primi pași au fost un pas important spre recuperare. Mobilizarea cu ajutorul fizioterapeutului a fost crucială, învățându-mă mișcările necesare pentru recuperare și cum să mă ridic din pat în siguranță. Am început să mă deplasez singură prin salon, câștigând treptat mobilitate.
La externare, medicul mi-a oferit instrucțiuni detaliate despre îngrijirea postoperatorie și lista de medicamente și suplimente. Sonda urinară, deși poate părea descurajantă, s-a dovedit a fi mai suportabilă decât anticipasem, facilitând gestionarea volumului mare de lichid eliminat. La o săptămână postoperator, scoaterea sondei și a firelor chirurgicale a decurs fără disconfort semnificativ.
Reîntoarcerea acasă a adus o stare de bine instantanee. Deși slăbită, am început să mănânc și să beau mai conștiincios, recăpătând zilnic mobilitate și energie. Perioada de recuperare a devenit o experiență gastronomică plăcută, învățând să am grijă de mine și să prioritizez nevoile corpului meu. Dieta postoperatorie, adaptată preferințelor și toleranțelor mele, a inclus mese variate, gustoase și sănătoase, contribuind la o pierdere în greutate de aproximativ 10 kg într-o lună.
Prima și cea mai mare schimbare postoperatorie a fost la nivel intestinal. După o perioadă inițială de adaptare, am realizat că pot avea scaun zilnic, regulat, fără niciun fel de disconfort. Deși inițial am fost descurajată de ritmul lent de recuperare, comparativ cu experiențele altor paciente, am înțeles că fiecare organism reacționează diferit.
Experiența mea cu endometrioza și parcursul spre diagnostic și tratament subliniază importanța perseverenței în căutarea unui diagnostic corect și a unui medic specialist. Durerea și suferința pot fi depășite prin informare, curaj și sprijin medical adecvat.