Un chist sebaceu este o formațiune benignă, nodulară, care se dezvoltă sub piele, în grosimea dermului, în zonele cu glande sebacee, situate la baza firelor de par. Aceste chisturi sunt cel mai frecvent întâlnite pe față, scalp, spate și gât, având un diametru maxim de aproximativ 15 cm.
Chistul sebaceu este, în general, asimptomatic, manifestându-se doar ca o formațiune nodulară mobilă sub piele. Problemele apar în momentul în care chistul se infectează, caz în care se poate inflama, provocând disconfort și semne clinice de inflamație. Manipularea sau traumatizarea chistului poate duce la ruperea cămașii chistice și, ulterior, la suprainfectare. De aceea, se recomandă evitarea traumatizării acestei formațiuni.
Extirparea chirurgicală a chistului sebaceu este o procedură simplă, iar chistul se reface rapid după această intervenție. Cu toate acestea, pentru a preveni infecțiile și complicațiile, este important să fie gestionat corespunzător de către un specialist.
Ce este un Chist Sebaceu?
Chistul sebaceu reprezintă o mică umflătură formată sub piele, în care se acumulează keratină, una dintre proteinele structurale ale stratului cutanat exterior. Acesta se dezvoltă încet și poate atinge dimensiuni mai mari, peste 5 centimetri în diametru.
Un astfel de chist își poate face apariția în orice zonă a pielii unde se află glande sebacee. Însă, cel mai frecvent poate fi întâlnit în zona spatelui, feței, urechilor, scalpului sau în zona inghinală. Chisturile sebacee reprezintă formațiuni benigne, așadar sunt inofensive. În cazuri foarte rare, acestea pot evolua în tumori cancerigene. Dacă prezintă semne de infectare, au o dimensiune foarte mare sau formațiunea continuă să se dezvolte chiar și după excizie, există riscul ca aceasta să fie malignă.
Chisturile sebacee sunt umflături inestetice care se formează din cauza blocării glandelor sebacee. Acestea sunt mai frecvente la persoanele cu acnee și exces de sebum, precum și la cei care transpiră abundent.
Primul semn specific chistului sebaceu este, desigur, prezența excrescenței inestetice sub piele. De obicei, aceasta nu are dimensiuni foarte mari, dar în cazul în care depășește diametrul de 5 centimetri, formațiunea devine ușor suspectă și sunt necesare investigații suplimentare.
Chistul poate provoca un oarecare disconfort, în special dacă este localizat în zone precum scalpul, anumite regiuni ale spatelui sau zona inghinală. Există și riscul ca acesta să se infecteze și să apară durerea, inflamația și supurația. În astfel de situații, chistul poate fi înconjurat de roșeață și poate fi cald la atingere, iar lichidul care supurează are o culoare albicioasă, o textură ușor brânzoasă și un miros deranjant.
Cauzele Apariției Chistului Sebaceu
Principala cauză a apariției chisturilor sebacee este blocarea glandelor sebacee. Însă, acumularea de keratină și formarea umflăturilor poate apărea și când are loc o inflamație în jurul foliculilor de păr sau în urma unei leziuni a glandelor sebacee. Astfel, în urma lovirii, zgârierii sau a altui traumatism suferit în zona unei glande sebacee, se poate acumula un exces de keratină și, astfel, se poate forma un chist. De asemenea, și anumite probleme cutanate pot favoriza formarea acestuia (de exemplu, acneea).
Aceste chisturi se dezvoltă încet. În cazul celor cauzate de leziuni, va fi necesară o perioadă mai lungă până când chistul va deveni vizibil.
Factori de Risc și Predispoziții
Factorii de risc care pot predispune la apariția chisturilor epidermoide includ:
- Fluctuațiile hormonale asociate pubertății.
- Fluctuațiile hormonale asociate perioadelor de sarcină și menopauză.
- Pielea uscată.
- Utilizarea cosmeticelor agresive cu pielea.
- Expunerea la poluare.
Majoritatea chisturilor epidermoide apar între a 3-a și a 4-a decadă de viață și prezintă evoluție lentă asimptomatică, însă deranjează pacientul din punct de vedere estetic. Există, de asemenea, situații în care chisturile epidermoide prezintă evoluție nefavorabilă ca urmare a infectării cu microorganisme bacteriene sau malignizare.
Predispoziția genetică (sindromul Gardner și sindromul Gorlin) poate contribui, de asemenea, la formarea chisturilor sebacee.
Alți factori care pot favoriza apariția includ:
- Creșterea și dezvoltarea necorespunzătoare a unui canal sebaceu.
- Traumatismele tegumentului (expunerea repetată la soare intens, traumatisme fizice - tăieturi, excoriații).
- Administrarea anumitor terapii medicamentoase de tipul inhibitorilor BRAF și al ciclosporinei.
Diagnosticarea unui Chist Sebaceu
În general, un chist sebaceu poate fi diagnosticat cu ușurință de către medicul specialist dermatolog, în urma examinării atente a excrescenței cutanate. Însă, există și situații în care medicul poate suspecta prezența altor probleme. În acest caz, acesta va recomanda prelevarea unei probe biologice, pentru a stabili exact dacă este vorba sau nu de o tumoră malignă.
De asemenea, se pot realiza și o serie de investigații imagistice pentru a exclude alte diagnostice. Acestea pot include o ecografie prin care se examinează interiorul chistului sau o tomografie computerizată (CT) în cazul în care este necesară îndepărtarea sa chirurgicală.
Biopsia chistului este recomandată în cazul în care se observă modificări de aspect specifice cancerului de piele.
Opțiuni de Tratament pentru Chistul Sebaceu
Anumite chisturi nu sunt asociate cu riscuri de dezvoltare a complicațiilor și chiar se pot retrage sau micșora. Însă, în majoritatea cazurilor, acestea se măresc încet. Pacienții pot apela la diferite metode de tratament din motive estetice, deoarece chisturile provoacă un disconfort sau dacă există riscul de infectare.
1. Injectii cu Steroizi
Atunci când chistul începe să se inflameze, se pot realiza injectii cu steroizi pentru a contribui la micșorarea acestuia și la reducerea inflamației. În anumite cazuri, umflătura se poate retrage, dar dacă această metodă nu funcționează, se recomandă alte tehnici mai invazive.
2. Drenaj
Drenajul presupune eliminarea lichidului din interiorul chistului, recomandată în special când apar semne de inflamație și durere. Această procedură poate asigura micșorarea chistului, însă nu garantează faptul că substanța nu se va acumula din nou în cavitatea deja formată, care nu va fi îndepărtată. Înainte de procedură, se poate recomanda și administrarea de antibiotice, pentru a se reduce inflamația sau o eventuală infecție.
În cazul unui chist sebaceu infectat, procedura chirurgicală devine mai complexă datorită inflamației țesutului înconjurător. Excizia completă este mai dificilă, iar suturarea pielii este contraindicată, rezultând cicatrici mai mari.
3. Indepărtarea Chirurgicală (Excizia)
Indepărtarea chirurgicală sau excizia chistului sebaceu reprezintă singurul mod în care se poate evita reapariția acestuia. Procedura este una destul de simplă, realizându-se cu anestezie locală. Prin această metodă, medicul nu elimină doar lichidul acumulat în interiorul chistului, ci și cavitatea acestuia.
Este necesar un timp mai lung de recuperare și, dacă excrescența are dimensiuni mai mari, există riscul de a se forma o cicatrice după intervenție. Pentru a preveni apariția unei infecții în urma procedurii, se poate recomanda și administrarea de antibiotice.
Excizia chirurgicală este realizată de către medicul dermatolog, chirurg generalist sau plastician după administrarea unui anestezic local la nivelul tegumentului care delimitează chistul, urmată de incizia, drenajul și, în final, îndepărtarea în totalitate a formațiunii pentru a preveni eventuale recidive.
Complicatii Asociate cu un Chist Sebaceu
Este foarte important de menționat faptul că acestea nu ar trebui tratate acasă. Chisturile sebacee nu sunt coșuri și nu ar trebui stoarse sau înțepate. Este obligatoriu să te prezinți la medic și să urmezi doar procedurile recomandate de acesta. Poți contribui la micșorarea excrescenței aplicând o compresă caldă, însă alte tratamente vor trebui realizate doar la sfatul medicului.
În cazul tratării necorespunzătoare a chistului, există riscul de infectare. O astfel de problemă se poate transforma rapid într-una severă, în cazul în care excrescența se umple de puroi și devine un abces.
La polul opus, cea mai rară complicație constă în transformarea chistului sebaceu dintr-o formațiune benignă, cu caracter inofensiv, în tumora malignă, cu potențial cancerigen. Acesta este un alt motiv pentru care apariția unui astfel de chist trebuie să constituie un motiv pentru o vizită la dermatolog, chiar dacă pare o problemă superficială.
Prevenirea Aparitiei Chisturilor Sebacee
Cel mai bun mod de a preveni formarea unui chist sebaceu este prevenirea blocării glandelor sebacee prin respectarea unei igiene cât mai bune. Persoanele care au de-a face cu probleme precum acneea și excesul de sebum sunt mai predispuse la formarea acestor umflături inestetice, precum și cei care transpiră foarte mult.
În astfel de situații, se recomandă dușurile după activități fizice intense și în zilele toride, precum și evitarea acumulării de sebum și transpirație pe piele. Aceste persoane ar trebui să ia în considerare și utilizarea unor produse de îngrijire speciale, care să nu conțină uleiuri sau alte substanțe ce pot contribui la blocarea porilor.
Ocazional, se poate apela și la exfoliere, pentru a îndepărta straturile de celule moarte și sebumul și a curăța bine pielea.
De asemenea, și îmbrăcămintea poate contribui la astuparea porilor și a glandelor sebacee (cea cu croială foarte strâmtă sau din materiale groase, care nu permite pielii să respire). Așadar, un mod bun de prevenție este evitarea unor astfel de haine.
Metodele de prevenție ale chisturilor epidermoide care apar la persoanele acneice implică menținerea sub control a afecțiunii de bază cu ajutorul dermatocosmeticelor sau al medicației prescrise de către dermatolog.
Limitarea expunerii la soare, a traumatismelor la nivelul pielii, a cosmeticelor agresive cu pielea și a celor care blochează porii, constituie alte modalități utile pentru prevenirea chisturilor sebacee, alături de adoptarea unei diete sănătoase compuse din alimente bogate în vitamina A, C, E și microelemente zinc și seleniu.
Singura rutină care funcționează cu adevărat pentru prevenirea chisturilor sebacee
Chistul Sebaceu vs. Lipomul
Cu ce poate fi confundat un chist sebaceu? De cele mai multe ori, chistul sebaceu se poate confunda cu ușurință cu lipomul. Acesta reprezintă, de fapt, o acumulare de grăsime sub piele, formând o umflătură similară. Însă, în afară de tipul de substanță care îl compune, lipomul se diferențiază de un chist sebaceu prin dimensiune. Mai precis, formațiunea adipoasă poate deveni gigantă și poate crește foarte mult.
Colesteatomul - Un Chist Diferit
Colesteatomul reprezintă, de fapt, un chist cu localizare în urechea medie. De foarte mulți ani, specialiștii îl consideră un chist cu potențial distructiv, deoarece poate eroda în structura osoasă a craniului, distrugând astfel structuri importante localizate în osul temporal. Colesteatomul poate constitui, în același timp, și o sursă de infecții ale sistemului nervos central, ducând la apariția abceselor cerebrale, meningitelor, unele având chiar prognostic rezervat și evoluție gravă.
Colesteatomul constă în proliferarea țesutului scuamos prins în interiorul bazei craniului. Datorită faptului că osul nu este deloc o structură flexibilă, dezvoltarea chistului se face doar pe măsură ce are loc eroziunea structurii osoase în care apare. Din acest motiv, majoritatea complicațiilor induse de prezența acestui chist se datorează unor leziuni mai mult sau mai puțin extinse ale structurilor localizate în fosa temporală.
Eroziunea osoasă apare în general prin 2 mecanisme principale: datorită presiunii mari, aplicate constant asupra osului, și, în al doilea rând, prin remodelarea enzimatică ce este stimulată la marginile colesteatomului. Sunt implicate osteoclaste care măresc semnificativ viteza de resorbție osoasă, iar activitatea lor este chiar mai crescută când chistul se suprainfectează.
La fel de bine pot apărea, însă, și complicații extraosoase, localizate în special la nivelul gâtului sau sistemului nervos. Cazurile neglijate se pot complica cu tulburări ale funcției creierului prin faptul că tumora realizează compresie pe structurile cerebrale parenchimatoase.
Incidența apariției colesteatoamelor nu este foarte bine cunoscută, însă foarte multe operații din sfera ORL se fac pentru îndepărtarea acestor tipuri de chisturi. Dacă pacientul se prezintă la timp la medic și tratamentul este aplicat prompt, colesteatoamele nu au risc vital.
Tipuri de Colesteatom
Colesteatomul poate fi congenital sau dobândit, ca urmare a neglijării unei infecții locale cronice.
- Colesteatomul congenital apare ca urmare a sechestrării de țesut epitelial scuamos în interiorul osului temporal în cursul embriogenezei. Colesteatomul congenital tipic este localizat la nivelul mezotimpanului anterior sau în zona din jurul trompelor lui Eustachio și poate fi identificat în copilărie (în general între luna 6 și primii 5 ani de viață). Pe măsură ce se extind, chisturile pot obstrucționa tubele ducând la acumularea de fluid în urechea medie și, în final, la pierderea auzului prin defect de conducere a semnalului. Spre deosebire de alte forme de colesteatoame, cel congenital nu afectează integritatea membranei timpanice, iar copilul nu are un istoric medical semnificativ: nu face otite recurente, nu suferă perforarea de timpan.
- Colesteatomul dobândit poate fi, la rândul său, de două tipuri: primar și secundar.
- Este o consecință a retracției membranei timpanice. Are evoluție progresivă și se poate complica cu eroziunea peretelui lateral al epitimpanului, determinând apariția unui defect structural la acest nivel. Distrugerea sistemului de oscioare este foarte frecvent întâlnită în acest tip de colesteatom, iar în cazuri grave se poate ajunge chiar și la distrucția unei părți din mastoidă, cu expunerea durei mater, eroziunea canalelor semicirculare laterale ale sistemului vestibular și instalarea vertijului și a surdității.
- Apare ca urmare a existenței anterioare a unor leziuni ale membranei timpanice. Natura acestor leziuni poate fi foarte diversă: perforare de timpan ca urmare a unei otite medii acute sau traumatism, sau iatrogen, în timpul unor intervenții chirurgicale. Chiar și o procedură simplă, minim invazivă, precum montarea unui tub de timpanostomă, poate implanta epiteliu scuamos în urechea medie, care în final se poate complica cu dezvoltarea unui colesteatom.
De reținut! O funcționare inadecvată a tubelor lui Eustachio duce la apariția unei presiuni negative în urechea medie. Această presiune va trage efectiv de membrana timpanică în sens opus celui fiziologic, favorizând apariția chistului. În timp, acesta se poate umple cu produși de metabolism, de excreție, sau cu celule tegumentare exfoliate.
Simptomele Colesteatomului
Cel mai important și semnificativ simptom al colesteatomului este reprezentat de otoree nedureroasă, ce nu dispare sau care are caracter recurent. În cazul în care colesteatomul se infectează, infecția poate fi destul de greu de eliminat.
Diagnosticarea Colesteatomului
Investigarea pacientului cu semne și simptome sugestive pentru o afecțiune a urechii trebuie începută cu anamneza, care poate stabili cu precizie natura simptomelor, momentul debutului. Examenul fizic trebuie realizat imediat după efectuarea anamnezei și constă în explorarea urechii pentru a se determina dacă există sau nu o perforare de membrană (se descoperă la peste 90% dintre cazuri), sau dacă există depozite în urechea medie, care pot fi sursa durerilor.
Cel mai frecvent semn prezent în colesteatoame este prezența secreției cu aspect purulent și a țesutului de granulație în interiorul canalului auricular. Examinarea pacienților se face prin intermediul unui otoscop, un instrument special cu care se poate vedea în urechea internă. Acesta este un instrument dotat la capăt cu o sursă luminoasă și o lupă, care permite accesul și vizualizarea canalului auricular.
Alte investigații pot include:
- Testul caloric (vestibular): Este o investigație în care sunt utilizate anumite diferențe de temperatură pentru stimularea nervoasă, în scopul diagnosticării leziunii de nervi auriculari. Se realizează prin aplicarea de apă caldă și rece în urechea internă, timp în care se urmărește reacția pacientului. Sunt examinate ambele urechi, însă pe rând. Testul este recomandat în cazurile cu vertij, amețeli, modificări ale auzului și chiar anumite tipuri de anemii.
- Imagistica medicală (CT, RMN): Poate fi indicată și pentru evaluarea gradului de eroziune al chistului în pereții osoși ai fosei temporale.
Tratamentul Colesteatomului
Tratamentul principal este chirurgical. Scopul intervenției este ameliorarea calității vieții pacientului și redarea libertății de realizare a activităților zilnice și a hobby-urilor sale, cum ar fi înotul.
Există mai multe tipuri de intervenții chirurgicale, însă ele sunt stabilite de către medic împreună cu pacientul, ținându-se seama de particularitățile fiecărui caz în parte. Uneori, cazul este atât de complicat încât medicul va hotărî procedura chiar după ce a realizat incizia, în funcție de ce va găsi la locul leziunii.
Colesteatoamele congenitale sau unele din urechea medie pot fi îndepărtate prin canalul auricular. Totuși, în cele mai multe cazuri, incizia se face retroauricular, astfel încât tumora să fie cât mai bine expusă și să poată fi abordată cu succes.
Important! În cazul în care pacienții nu pot fi operați, se practică tratament de întreținere, în cadrul căruia urechea este curățată permanent. Astfel se poate reduce rata de evoluție a bolii, fără să se elimine însă riscul de progresie.
Tratamentul antimicrobian ar trebui aplicat local, datorită particularităților anatomice ale zonelor în care apar astfel de chisturi. În cazul în care nu sunt tratate, colesteatoamele continuă să se dezvolte și să crească în dimensiuni.
Tratamentul chirurgical poate asigura îndepărtarea chistului, însă uneori pacientul trebuie să se prezinte periodic la medic pentru ca zona să fie curățată corect în vederea evitării reapariției sacului chistic.