Perioada normală a unei sarcini durează în jur de 40 de săptămâni. Un nou-născut la 38 de săptămâni este considerat pe deplin dezvoltat și numit nou-născut la termen. Un copil născut între 22 și 37 de săptămâni complete de sarcină este un prematur.
Conform studiilor Asociației Americane de Neonatologie, unul din zece nou-născuți este prematur. Majoritatea copiilor născuți aproape de 37 de săptămâni de gestație nu prezintă probleme medicale semnificative datorită prematurității. Totuși, cei născuți în jurul săptămânii 32 de gestație manifestă simptome specifice, precum:
- Incapacitatea de a se alimenta la sân sau la biberon.
- Pauze scurte în respirație (apnee de prematuritate).
- Dificultăți în menținerea temperaturii normale a corpului.
Acești copii necesită timp pentru a se dezvolta complet și pentru a crește. După depășirea acestor probleme, în marea majoritate a cazurilor, pot părăsi spitalul în condiții sigure.
Atunci când nașterea survine mult prea devreme față de termenul normal, organele vitale ale prematurului nu sunt pe deplin dezvoltate, ceea ce poate genera o serie de probleme medicale. Deși orice prematur poate întâmpina probleme de sănătate, cei născuți înainte de 32 de săptămâni de gestație sunt cei mai susceptibili.
Dezvoltarea Copilului Prematur vs. Copilul Născut la Termen
Pentru un copil prematur, tiparul de apariție a momentelor importante ale dezvoltării este diferit de cel al copiilor născuți la termen. Deoarece copilul a venit pe lume prea devreme, este posibil ca etapele importante ale dezvoltării să nu se manifeste la fel ca în cazul copiilor născuți la termen.
Dezvoltarea Fizică
Prematurii au adesea o greutate mică la naștere comparativ cu nou-născuții la termen, o diferență ce se poate menține pe parcursul copilăriei. Cu o nutriție și îngrijire corespunzătoare, mulți prematuri recuperează în timp și ajung la o greutate adecvată vârstei.
Datorită imaturității organelor și sistemelor, prematurii întâmpină dificultăți în îndeplinirea funcțiilor corporale esențiale. Aparatul respirator, imatur și cu deficit de surfactant, nu poate realiza funcția de oxigenare și ventilație, manifestându-se sindromul de detresă respiratorie. Similar, sistemul digestiv imatur nu tolerează alimentația orală, necesitând metode alternative de hrănire.
Dezvoltarea Neurologică
Nașterea prematură poate avea efecte profunde asupra dezvoltării neurologice. În ultimele săptămâni de sarcină, creierul copilului se dezvoltă semnificativ, iar prematurii pot rata această perioadă crucială. Riscurile pentru afecțiuni neurologice sunt invers proporționale cu vârsta de gestație.
Prematurii prezintă un risc crescut de probleme neurologice pe termen lung, precum paralizia cerebrală, tulburări de învățare sau tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD). Aceste afecțiuni se pot manifesta din copilăria mică sau mai târziu și necesită sprijin și intervenție continuă.
Alimentația și Dezvoltarea Digestivă
Alimentația orală poate fi o provocare semnificativă pentru prematuri. Reflexele de supt și de înghițire imature afectează coordonarea mișcărilor necesare unei hrăniri eficiente. Problemele sistemului digestiv imatur includ refluxul gastroesofagian, intoleranțele alimentare și creșterea lentă în greutate. Monitorizarea atentă și ajustarea strategiilor de hrănire sunt esențiale.
Dezvoltarea Respiratorie
Nou-născuții prematuri necesită frecvent asistare respiratorie. În funcție de vârsta de gestație și tipul suferinței respiratorii, aceștia pot avea nevoie de oxigenoterapie suplimentară, asistare respiratorie neinvazivă sau ventilație mecanică. Necesitatea prelungită de asistare respiratorie și oxigenoterapie crește riscul de boală pulmonară cronică sau displazie bronhopulmonară (BPD).
Dezvoltarea Socială și Emoțională
Nașterea prematură poate afecta procesul natural de atașament dintre părinți și copil, mai ales în cazurile care necesită îngrijiri medicale imediate sau prelungite în unitățile de terapie intensivă. Separarea în această perioadă critică poate genera suferință și anxietate atât pentru părinți, cât și pentru copil.
Părinții prematurilor pot experimenta incertitudine și stres sporit, ceea ce poate influența capacitatea lor de a oferi îngrijire și sprijin consistent.
Calculul Vârstei Corectate
Vârsta corectată a copilului se calculează scăzând din numărul de luni de la naștere (vârsta cronologică) numărul de luni care reprezintă intervalul cu care s-a născut mai devreme (prematuritatea).
Vârsta corectată este vârsta la care copilul dvs. ar fi fost dacă s-ar fi născut la termen (40 de săptămâni). Vârsta de la naștere se numește și vârsta calendaristică.
Calculul se face astfel: din vârsta actuală a copilului în săptămâni (numărul de săptămâni scurse de la naștere) se scade numărul de săptămâni de prematuritate (diferența dintre 40 de săptămâni și vârsta de gestație la care s-a născut copilul).
Exemplu: Un bebeluș are acum 16 săptămâni (vârsta calendaristică) și s-a născut cu 8 săptămâni înainte de termen (adică la 32 de săptămâni de gestație). Vârsta sa corectată este de 8 săptămâni (16 săptămâni - 8 săptămâni), echivalentul a 2 luni. În ceea ce privește dezvoltarea, acest copil poate fi comparat cu un nou-născut la termen de 2 luni.
Folosirea vârstei corectate, în special în primii doi ani de viață, oferă o imagine mai clară asupra momentului în care copilul ar trebui să atingă etapele de dezvoltare.
Îngrijirea Specială a Copilului Prematur
Cât de prematur este bebelușul determină în mare măsură tipul de îngrijire specială de care are nevoie. În primele 2 luni de viață, copilul prematur poate necesita mai multe controale medicale, efectuate de diverși specialiști: neonatolog, pediatru, oftalmolog, ORL-ist, neurolog, ortoped, kinetoterapeut, logoped, psiholog etc.
Temperatura Corporală
Din cauza lipsei de grăsime subcutanată, bebelușul prematur are dificultăți în menținerea temperaturii corporale optime. De aceea, este plasat într-un incubator sau pat încălzit. În funcție de greutatea la naștere și vârsta gestațională, un pat preîncălzit cu biberoane cu apă caldă poate fi suficient. Îngrijirea de tip cangur (contact piele-la-piele cu părintele) poate contribui, de asemenea, la menținerea temperaturii.
Monitorizare
Cu ajutorul unui monitor, se poate urmări cantitatea de oxigen din sânge, bătăile inimii și respirația, dacă este necesar din punct de vedere medical. Copiii prematuri mai mici de 34-35 de săptămâni sunt conectați constant la un monitor.
Problemele de respirație pot apărea din cauza imaturității plămânilor, manifestându-se prin pauze (apnee) și scăderea frecvenței cardiace (bradicardie). Acestea se pot ameliora spontan sau pot necesita verificarea și corectarea poziționării căilor respiratorii.
Respirație
Dacă nașterea a avut loc înainte de 34 de săptămâni de sarcină, mama a putut primi injecții cu corticosteroizi pentru a încuraja maturitatea pulmonară a fătului. În funcție de vârsta și starea clinică a bebelușului, poate fi necesar suport pentru respirație. Dacă apar pauze respiratorii, acestea pot fi stimulate blând, printr-un masaj ușor pe spate. În cazuri persistente, poate fi necesară suportul pentru respirație sau medicamente (precum cofeina) pentru stimularea acesteia.
Glicemia
Nou-născuții prematuri au rezerve mici de energie, ceea ce face ca nivelul zahărului din sânge să fie adesea dificil de gestionat. Sunt necesare controale regulate ale glicemiei prin înțepătura călcâiului. În caz de hipoglicemie, se va administra nutriție suplimentară sau, dacă este necesar, o perfuzie intravenoasă cu glucoză.
Icterul
Datorită imaturității ficatului, bebelușul poate deveni galben la câteva zile după naștere. Nivelurile ridicate de bilirubină (un produs rezidual) pot duce la îngălbenirea pielii, cunoscută sub denumirea de icter. Dacă nivelul bilirubinei este prea ridicat, nou-născutul va fi supus fototerapiei sub lămpi speciale.
Hrănirea
De la 33-34 de săptămâni, începe coordonarea suptului, înghițirii și respirației, permițând copilului să bea singur. Dacă nou-născutul este prea mic, alimentația se administrează printr-un tub gastric. Un copil de 32-33 săptămâni poate primi și o perfuzie intravenoasă pentru lichide și nutrienți suplimentari. De la aproximativ 35-36 de săptămâni, bebelușul poate bea singur, iar pe măsură ce crește, hrănirea devine mai eficientă.
Alăptarea
Dacă doriți să alăptați un copil născut prematur, este important să începeți cât mai devreme posibil. Este esențial ca bebelușul să aibă experiențe pozitive la sân și să practice suptul. Până când poate bea eficient, stimularea producției de lapte prin mulgere este importantă, iar laptele muls poate fi administrat prin tubul gastric.
Creșterea
Greutatea bebelușului este verificată zilnic. Cantitatea de lichid și/sau hrănire se ajustează în funcție de greutate. Circumferința și lungimea capului sunt măsurate săptămânal. Parametrii antropometrici sunt evaluați pe curbe de creștere specifice, precum cele Lubchenco sau curbele pentru prematuri.
Somnul și Poziționarea
În timpul somnului, este important să nu deranjați copilul. Evitați zgomotul și lumina excesivă în camera sa. Bebelușul poate învăța să doarmă pe spate, poziție recomandată acasă. Poziționarea pe burtică se face doar la recomandarea medicului, pentru a susține respirația.
O poziționare corectă și izolarea corpului bebelușului asigură confortul și susțin creșterea. Utilizarea unor suporturi precum prosoapele rulate poate ajuta. Mâinile părinților în jurul copilului oferă, de asemenea, confort.
Suptul non-hrănire
Toți bebelușii, în special cei prematuri, au nevoie să sugă. Suptul unei suzete în timpul hrănirii prin tub ajută la asocierea suptului cu senzația de sațietate și îmbunătățește tensiunea și coordonarea musculară orală.
Dezvoltarea Copilului Prematur și Reperele sale
Copiii prematuri ating etapele de dezvoltare mai târziu decât copiii născuți la termen. Calendarul de evaluare este devansat în funcție de vârsta corectată (vârsta postnatală calculată după data probabilă a nașterii).
Programele de intervenție timpurie și îngrijirea specializată sunt necesare pentru recuperarea și parcurgerea adecvată a etapelor de dezvoltare, precum și pentru abordarea oricărei întârzieri sau dizabilități.
Complicații Specifice Prematurității
Prematurii prezintă un risc crescut pentru diverse complicații medicale, precum:
- Sindromul de detresă respiratorie
- Icter accentuat
- Infecții
- Afecțiuni neurologice (ex. hemoragie intraventriculară)
- Retinopatia de prematuritate (ROP)
- Displazia bronhopulmonară (BPD)
Retinopatia Prematurității (ROP)
La unii copii prematuri, vasele de sânge din retina ochiului se dezvoltă anormal. Când vasele de sânge greșite și țesutul cicatricial cresc pe retină, se numește anomalie retiniană sau Retinopatie de prematuritate (ROP). În cazuri grave, poate fi necesar tratament cu laser sau injectarea locală de compuși specifici.
Displazia Bronhopulmonară (BPD)
Displazia bronhopulmonară (BPD) este o afecțiune pulmonară cronică, observată în principal la copiii prematuri (<30 săptămâni) care necesită suport respirator. Vorbim de BPD dacă un copil, după vârsta de 36 de săptămâni de concepție, încă are nevoie de oxigen suplimentar sau suport respirator. Se crede că ventilația mecanică, CPAP, oxigenul sau infecțiile afectează plămânii imaturi, provocând leziuni și cicatrizări.
Nutriția Copilului Prematur
Un copil prematur sau cu restricție de creștere intrauterină (SGA) necesită o combinație diferită de nutrienți față de un bebeluș la termen. Laptele matern (propriu sau donat) este ideal, însă poate fi necesară fortificarea.
Fortificatorul pentru Laptele Matern (BMF)
BMF (Booster Milk Formula) este un fortificator sub formă de pulbere care se amestecă cu laptele matern, adăugând calorii suplimentare, carbohidrați, proteine, vitamine și minerale.
Liquigen și Calogen
Liquigen și Calogen pot fi adăugate pentru a crește aportul caloric, stimulând astfel creșterea bebelușului, mai ales dacă suplimentele anterioare nu au fost suficiente.
Fortificator de Proteine
În caz de creștere insuficientă, medicul poate recomanda fortificator de proteine, o pulbere bogată în proteine suplimentare, esențiale pentru o creștere adecvată.
Formule Speciale de Hranire
Dacă laptele matern nu este disponibil, se pot administra formule speciale de hrănire pentru copiii prematuri, concepute special pentru nevoile acestora.
Copiii născuți prematur: șansa la viață, în funcție de numărul de incubatoare
Rolul Medicului de Familie
În practica medicului de familie, nou-născutul și copilul mic ocupă un rol important, stabilindu-se o legătură indisolubilă între medic și familie. Nou-născutul necesită o urmărire activă, iar un program de monitorizare mai atent este necesar pentru nou-născutul prematur.
Medicul de familie se confruntă cu provocarea preluării pe listă a unui nou-născut prematur, necesitând o colaborare continuă cu medicii de alte specialități. Prematuritatea este echivalentă cu urmărirea unor nou-născuți cu risc, având o prevalență a mortalității infantile ridicată și un impact patologic de gravitate extremă.
Examinarea prematurului în cabinetul medicului de familie se face în condiții optime, cu monitorizarea creșterii prin urmărirea perimetrului cranian, greutății și taliei pe curbe de creștere specifice. Se acordă o atenție deosebită achizițiilor motorii, evaluate la vârsta corectată.
Importanța Alăptării pentru Prematuri
Alăptarea în cazul unui prematur stimulează creșterea și diferențierea intestinală postnatală prin prezența factorilor de creștere. La sugarii cu greutatea sub 1.500 g se utilizează lapte matern fortificat, deoarece laptele mamelor care au născut prematur poate fi mai sărac în anumiți nutrienți esențiali.
Dezvoltarea neurologică superioară este în relație directă cu durata alăptării.
Vaccinarea Nou-născutului Prematur
Administrarea vaccinului pentru hepatita B în maternitate diferă în funcție de statusul de purtătoare al mamei și de greutatea la naștere. Dacă nou-născutul are sub 2.000 g, prima doză de vaccin poate fi amânată până la o lună postnatal; dacă greutatea este peste 2.000 g, vaccinarea se face în prima zi de viață.