Bebelusii se imbolnavesc: cauze, simptome si preventie

Introducere

Copiii se îmbolnăvesc des, ceea ce este înțeles ca fiind parte din procesul normal de creștere și construire a imunității. O tuse ușoară, o burtică deranjată sau o febră ușoară nu ridică întotdeauna semne de alarmă.

De ce racesc copiii atat de des?

Capacitatea de sinteză a imunoglobulinelor A de către mucoasa respiratorie a copiilor este diferită față de cea a adulților, acesta fiind principalul motiv pentru apariția infecțiilor respiratorii repetate la sugari și copii mici. În mod frecvent, infecțiile respiratorii la copilul mic prezintă etiologie virală (peste 90% din cazuri) și includ rinofaringite acute, adenoidite, faringoamigdalite, sinuzite, otite, bronșite, bronșiolite și mai rar pneumonii.

Maturizarea sistemului imunitar al copiilor are loc odată cu înaintarea în vârstă și este indusă de expunerea la diverse tipuri de microorganisme sau prin vaccinare. În mod obișnuit, un copil cu sistem imunitar indemn, poate prezenta până la 6-7 episoade de infecții respiratorii acute pe an, dintre care 2-3 pot evolua mai sever, fiind însoțite de simptomatologie mai zgomotoasă. După intrarea în colectivitățile preșcolare (creșe, grădinițe) incidența afecțiunilor respiratorii poate crește până la 12/an, fiind mai frecvent întâlnite în sezonul rece.

Trecerea de la mediul semi-alogen steril reprezentat de cavitatea uterină a mamei la condițiile de mediu extern, favorizează interacțiunea nou-născutului cu o gamă largă de patogeni virali și bacterieni, capabili de a iniția infecții specifice, uneori amenințătoare de viață. Aproximativ 40% dintre cele 3 milioane de decese neonatale înregistrate anual la nivel mondial sunt cauzate de infecțiile virale sau bacteriene contractate în primele zile de după naștere.

Imunitatea nou-nascutului

Dezvoltarea sistemului imun de apărare este inițiată la om în etapele precoce de dezvoltare embrionară, odată cu începerea diferențierii celulelor stem pluripotente precursoare, în celule efectoare mature - polimorfonucleare segmentate, limfocite, monocite, bazofile și eozinofile.

După 7 săptămâni de gestație, celulele precursoare ale limfocitelor T care exprimă receptori celulari de suprafață de tipul CD34 migrează către timus și se diferențiază în celule mature CD4, CD8 și TCR (α și β T cell receptori). Tot în această perioadă celulele multipotente precursoare de limfocite suferă un proces de diferențiere și maturare, transformându-se în limfocite B.

Sistemul complement constituie aproximativ 5% din globulinele serice care favorizează apariția răspunsului inflamator și a fagocitozei patogenilor de către polimorfonuclearele segmentate și monocitele de la nivel sanguin. Componentele sistemului complement sunt exprimate încă din viața fetală și sunt sintetizate în mod continuu după naștere, ajungând la valorile specifice adulților în jurul vârstei de 12-18 luni de viață ale copilului. Deficitul de complement al nou-născuților crește riscul de apariție al infecțiilor atât în perioada de viață intrauterină, cât și în cea perinatală.

Dezvoltarea fiziologică a sistemului imunitar în timpul perioadei de viață intrauterină este influențată de mai mulți factori, printre care se regăsesc expunerea la alergeni, infecții microbiene, parazitare și virale ale mamei. Deficitul nutrițional al mamei în perioada sarcinii și aportul necorespunzător de fier determină apariția deficitelor imunitare ale nou-născutului care pot persista pe toată durata etapelor de dezvoltare ale copilului, inclusiv în viața de adult.

Hranirea la sân constituie un alt factor implicat în dezvoltarea sistemului imunitar la sugari, laptele de mamă fiind bogat în celule imunomodulatoare și citokine cu rol de protecție al nou-născutului în fața infecțiilor respiratorii determinate de virusul sincițial respirator. Laptele de mamă conține, de asemenea, lactoferină, o glicoproteină care prezintă capacitate de legare a fierului și acțiune antimicrobiană cu spectru larg, care previne apariția infecțiilor fungice invazive.

Copiii născuți prematur prezintă susceptibilitate crescută la infecții cu risc de evoluție către septicemie și complicații respiratorii severe din cauza imaturității sistemului imun și a celui respirator.

Imunitatea bebelusilor

Sistemul imunitar al bebelușului este format în mare parte până la vârsta de 6 luni, de către anticorpii proveniți de la mamă prin pasaj transplacentar în perioada de dezvoltare intrauterină și din laptele matern. În prezent este cunoscut faptul că 70-80% dintre celulele componente ale sistemului imunitar sunt sintetizate la nivelul intestinului de către microbiota. Procesul de formare al microbiotei umane începe încă din viața intrauterină - colonizare prenatală și continuă ulterior sub influența contactului cu germeni proveniți din mediul înconjurător și alăptare.

După începerea diversificării alimentare, microbiomul intestinal (flora bacteriană fiziologică de la nivelul intestinului) începe să joace un rol important în imunitatea sugarilor cu vârsta de până la 1 an, flora intestinală fiind complet dezvoltată în jurul vârstei de 2 până la 3 ani ai copilului. Acest proces de colonizare al intestinului cu bacterii benefice implicate în generarea unui răspuns imun calitativ este responsabil pentru prevenirea apariției diferitelor tipuri de afecțiuni la bebeluși, printre care se regăsesc dermatita atopică, infecțiile respiratorii și alergiile alimentare.

Sistemul imunitar al nou-născuților este insuficient dezvoltat față de cel al adulților și este alcătuit în principal din anticorpi proveniți de la mama în timpul perioadei de viață intrauterină, prin pasaj transplacentar și al celor din laptele matern. Această imunitate pasivă este însă de scurtă durată și își pierde din eficacitate în jurul vârstei de 6 luni a sugarului. În prezent se estimează faptul că durata medie de protecție a anticorpilor maternali la sugari este de 3.3 luni pentru rujeolă, 2.7 luni pentru oreion, 2.9 luni pentru rubeolă și 3,4 luni pentru varicelă.

Imunitatea la copii mici

Imunitatea copiilor cu vârsta cuprinsă între 1 și 3 ani este influențată majoritar de contactul cu germenii proveniți din mediul înconjurător și din colectivități. Cunoașterea mediului înconjurător de către copil în jurul vârstei de 1 an este direct proporțională cu dobândirea achizițiilor neuro-motorii, nutriționale și de limbaj și presupune în majoritatea situațiilor introducerea în cavitatea bucală a jucăriilor, hainelor și obiectelor aflate la îndemână.

În timpul activităților desfășurate în aer liber, copilul este expus la diverși factori de mediu - pământ, nisip, noroi, polen, praf și la patogeni bacterieni/virali care pot fi transmisi prin contactul cu alți copii și/sau adulți. Germenii și substanțele alergene aflate pe diferite obiecte sau suprafețe de proveniență exterioară colonizează astfel mucoasa respiratorie și cea bucală, stimulând sistemul imunitar implicat în apărarea specifică și nespecifică a organismului.

După renunțarea la scutec, este important ca părinții să deprindă copilul cu regulile de igienă ale mâinilor după utilizarea toaletei, pentru a preveni infecțiile cu transmisie fecal-orală.

Factorii nespecifici de apărare reprezentați de secreția de mucus, pH-ul acidului gastric, microflora intestinală, activitatea diferitelor enzime digestive și nu numai, sunt incomplet dezvoltați la copiii de vârstă preșcolară, astfel se explică incidența crescută a îmbolnăvirilor după începerea cresei sau grădiniței.

Patogenii virali care determină majoritatea patologiilor respiratorii - răceli la copil, sunt răspândiți cu ușurință în colectivitățile de preșcolari prin intermediul secrețiilor contaminate emise în aer în timpul strănutului, tușitului sau vorbitului, mai ales în situația în care încăperile nu sunt aerisite la intervale regulate de timp. Agenții virali implicați în majoritatea patologiilor de tract respirator și digestiv ale copilului preșcolar se pot răspândi cu ușurință și prin intermediul jucăriilor contaminate, al veselei și al tacâmurilor utilizate în comun cu persoane bolnave și atingerea suprafețelor contaminate ori incorect igienizate de către personalul îngrijitor.

Colectivitățile aglomerate de copii favorizează răspândirea cu ușurință a patogenilor, mai ales atunci când copilul nu este izolat la domiciliu de la primele simptome ale infecției. Temperaturile scăzute din sezonul rece reprezintă un alt factor implicat în apariția îmbolnăvirilor în creșe și grădinițe, prin limitarea timpului alocat activităților desfășurate în aer liber în favoarea celor din spațiile de joacă închise, la nivelul cărora crește riscul de expunere la diverși patogeni virali.

Primul an de colectivitate

Introducerea celui mic în colectivitățile preșcolare - creșe, grădinițe - favorizează contactul cu alți copii și personalul îngrijitor care pot transmite diferite tipuri de infecții de etiologie virală sau bacteriană, atât prin contact direct, cât și indirect, aerogen sau prin suprafețe contaminate, tacâmuri și veselă sau jucării. Infecțiile respiratorii de etiologie virală sunt transmise cu ușurință în cadrul colectivităților de copii, în special în sezonul rece, prin inhalarea sau contactul direct cu secreții respiratorii emise de către persoanele bolnave în timpul strănutului, tușitului sau vorbitului.

Boala gură-mână-picior, conjunctivita, varicela sau rujeola reprezintă alte entități patologice întâlnite frecvent la copiii în primul an de colectivizare. Gastroenteritele sunt determinate de o varietate de virusuri, inclusiv norovirus, un agent patogen transmis cu ușurință în colectivitățile preșcolare.

Aditional, copiii care suferă de astm, rinită alergică sau diverse tipuri de alergii vor fi mai susceptibili la infecții ale tractului respirator superior, odată cu introducerea în cadrul colectivităților preșcolare și școlare.

Cat de des este normal sa raceasca un copil?

Patologiile de cauză virală cel mai frecvent întâlnite în colectivitățile preșcolare sunt infecțiile acute de tract respirator provocate de virusul sincițial respirator, rhinovirus sau adenovirus.

• Frecvența răcelilor poate fi cuprinsă între 2 și 12 pe an dacă vârsta copilului este mai mică de 3 ani.
• Cei mici, cu vârsta între 3 și 7 ani, sunt afectați în medie de 6 ori pe an.
• Școlarii și adolescenții cu vârsta între 7 și 17 ani pot prezenta infecții respiratorii virale în medie de 3 ori/an.

Infectiile respiratorii superioare de etiologie virală se manifestă în majoritatea cazurilor prin:

• Febră
• Cefalee
• Rinoree
• Congestie nazală
• Durere în gât.

Simptomele evoluează în medie pentru o perioadă de până la maxim 7 zile.

Evoluția complicată a bronșiolitei la copil se manifestă prin dispnee, wheezing, febră persistentă, refuzul hranei sau alimentație dificilă urmată de vărsături și deshidratare severă, care determină alterarea stării generale în cazul copiilor și sugarilor. Netratate, aceste infecții banale ale tractului respirator superior pot determina apariția complicațiilor reprezentate de: pneumonii, sinuzite, tonsilite sau otite prin suprainfectare bacteriană. Infecțiile otice sau faringo-amigdalitele cu recurență care depășește 6 episoade pe an, necesită investigații amănunțite efectuate de către medicul specialist pentru administrarea de tratament specific medicamentos sau chirurgical, care să prevină apariția complicațiilor pe termen lung.

Alte afectiuni frecvente in colectivitatile de copii

În afara răcelilor banale de etiologie virală, o altă cauză a infecțiilor respiratorii la copiii din cadrul colectivelor preșcolare este reprezentată de Haemophilus influenzae. H.influenzae este o bacterie care colonizează mucoasa nazală și faringiană și poate determina apariția de îmbolnăviri la copii până la vârsta de 5 ani, determinând apariția de otite, sinuzite, conjunctivite și, în cazuri rare, pneumonii și meningite bacteriene. Patogenul se răspândește pe cale aerogenă prin intermediul picăturilor de salivă contaminată emise în timpul strănutului sau tușitului de către persoane purtătoare asimptomatice sau de către bolnavi.

Retardul staturo-ponderal al copilului sau necesitatea administrării de antibiotice mai mult de 2 luni consecutiv pentru tratarea infecțiilor bacteriene recurente reprezintă alte motive de prezentare la medic, pentru evaluarea și managementul corespunzător al fiecărui caz în parte.

Amigdalitele acute sau angina la copiii din colectivități se poate datora infecțiilor virale cu Epstein Barr (agentul etiologic al mononucleozei), Herpes simplex, citomegalovirus sau adenovirus ori bacteriene cu Streptococcus pyogenes (Streptococ beta hemolitic de grup A) și se manifestă prin inflamația acută a amigdalelor.

Sindromul febril, otalgia, cefalee, deglutiția dureroasă, dispneea și rinoreea (secreții nazale apoase) reprezintă manifestări frecvent întâlnite în cazul anginelor la copii.

Gastroenteritele reprezintă afecțiuni digestive cauzate de virusuri, bacterii sau paraziți care se răspândesc cu ușurință în colectivitățile de copii fie prin mâini neigienizate, fie prin hrana și apa contaminată.

Gastroenteritele la copii se manifestă în majoritatea cazurilor prin senzație de greață, vărsături, dureri abdominale, scaune diareice și sindrom febril, ce pot determina în anumite situații deshidratare severă prin apariția dezechilibrelor hidro-electrolitice importante.

Rotavirusul, adenovirusul, Escherichia coli enteropatogen sau Enterobius vermicularis reprezintă o parte dintre agenții patogeni de etiologie virală, bacteriană și parazitară, implicați în gastroenteritele la copiii din colectivitățile preșcolare și școlare.

Varicela, rubeola, rujeola, parotidita epidemică (oreionul), scarlatina, roseola infantum și eritemul infecțios reprezintă boli ale copilăriei de etiologie virală, care se răspândesc cu ușurință în colectivitățile de copii. Majoritatea acestor afecțiuni prezintă perioadă de incubație prelungită, iar contagiozitatea precede apariția manifestărilor clinice; aceste caracteristici ale bolilor fiind responsabile de apariția cu ușurință a focarelor de infecție în cadrul colectivităților din creșe, grădinițe și școli. Aceste patologii nu sunt însă de tip recurent; trecerea prin boală determină imunitate pe viață, prin stimularea sintezei de anticorpi specifici care oferă protecție durabilă.

Semne care pot indica o problema mai serioasa

Deși majoritatea bolilor copilăriei sunt benigne, anumite simptome pot indica necesitatea unei evaluări medicale atente:

• Durere osoasă persistentă: Aproximativ jumătate dintre copii se confruntă cu dureri de creștere, care apar seara sau noaptea. Totuși, dacă durerea este frecventă în aceeași zonă, se agravează noaptea sau este însoțită de oboseală și umflături, nu trebuie ignorată.
• Ganglionii limfatici măriți: Inflamarea ganglionilor, în special în gât și în spatele urechilor, este adesea asociată cu infecții ale căilor respiratorii superioare, dar poate indica și alte afecțiuni precum mononucleoza sau amigdalita.
• Oboseală excesivă: Fluctuațiile de energie sunt normale, dar oboseala persistentă poate fi un semn al anemiei prin deficit de fier, tulburări tiroidiene sau diabet de tip 1.
• Vărsături recurente dimineața: Vărsăturile ocazionale pot fi banale, dar sindromul vărsăturilor ciclice (SVC) sau presiunea intracraniană crescută (PIC) necesită atenție medicală.
• Schimbări cognitive sau comportamentale: Dificultăți de concentrare, pierderi de memorie, iritabilitate sau apatie pot fi semne ale unor afecțiuni neurologice sau metabolice.
• Sângerări nazale regulate și vânătăi neexplicate: Acestea pot indica o problemă de coagulare a sângului.

Dacă oricare dintre aceste simptome persistă mai mult decât s-ar aștepta pentru o infecție obișnuită sau se înrăutățește, este recomandat să contactați medicul de familie sau pediatrul pentru o evaluare detaliată.

Cum putem evita imbolnavirile in colectivitate?

Masurile de preventie aplicate cu succes pentru evitarea imbolnavirilor la nivelul colectivitatilor de copii cuprind:

• Izolarea copilului la domiciliu la primele semne de boală.
• Vaccinarea în perioada premergătoare sezonului rece care favorizează apariția răcelilor.
• Igienizarea regulată a suprafețelor frecvent atinse de către copii.
• Aerisirea spațiilor închise de joacă din creșe și grădinițe.
• Igienizarea mâinilor copiilor înainte de servirea mesei și după utilizarea toaletei.
• Evitarea consumului de alimente în comun sau din aceeași farfurie cu alți copii.
• Evitarea consumului de lichide la comun din aceeași sticlă sau cană.

Sustinerea unei bune dezvoltări a sistemului imunitar al copilului începe imediat după naștere cu hranirea la sân a sugarului și continuă ulterior cu vaccinarea corespunzătoare a celui mic, în conformitate cu schema națională de vaccinare, respectarea orelor de somn, expunerea crescută la condițiile de mediu și, nu în ultimul rând, adoptarea unei alimentații sănătoase.

Nevoile nutriționale ale copilului mic cu vârsta între 1 și 3 ani sunt diferite față de cele ale adulților și trebuie să asigure necesarul de nutrienți pentru dezvoltarea optimă a organismului în această perioadă de creștere. O dietă echilibrată la această vârstă trebuie să includă vitamine, minerale și acizi grași regăsiți în fructe (mere, piersici, citrice, căpșuni, zmeură, fructe de pădure) și legume (morcov, cartofi dulci, dovleac, spanac, roșii, ardei gras, broccoli), cereale integrale, produse lactate și brânzeturi, ouă, pește, ficat.

Desfășurarea activităților în aer liber de către copil favorizează expunerea acestuia la lumina solară, care intensifică sinteza de vitamina D, indispensabilă pentru buna funcționare a sistemului imunitar.

Scopul vaccinurilor este acela de a stimula sistemul imunitar al copilului cu generarea de anticorpi specifici competenți, care oferă protecție pe termen lung în fața diferitelor tipuri de patogeni. Schema de vaccinare obligatorie aplicată în România cuprinde:

• Profilaxie împotriva hepatitei B (HepB) în prima zi de viață.
• Profilaxia primară a tuberculozei (BCG) între 2-7 zile de viață.
• Profilaxie împotriva difteriei, tetanosului și tusei convulsive (DTP) la 2 luni de viață, cu rapel la 4 și 6 luni.
• Profilaxie împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei (ROR) la 1 an.

Suplimentar, părinții pot opta pentru vaccinarea copilului împotriva varicelei, hepatitei A, gripei sau infecțiilor cu pneumococ.

Cercetătorii de la Universitatea din Michigan încearcă să-i ajute pe părinții care își fac griji cu privire la motivul pentru care copiii lor se îmbolnăvesc atât de des. S-a crezut că, la fel ca mersul și vorbitul, lupta împotriva infecțiilor virale este ceva ce copiii dezvoltă pe măsură ce înaintează în vârstă. Oamenii de știință au descoperit că semnalele unor celule inhibă creșterea celulelor esențiale ale sistemului imunitar la o vârstă fragedă. Studiul a arătat că producția celulelor imunitare este controlată de TGF-β, care este produs în măduva osoasă. Până la maturitate, șoarecii au avut de 10 ori mai multe celule imunitare mature dacă semnalizarea TGF-β a fost blocată.

De cand merge la gradinita copilul e mereu bolnavior: ba are otită cu febră, ba are mereu mucisori, ba tușește... Parcă nu se mai termină bolile - spune o mămică a cărui copilaș a început grădinița de câteva luni. Iată însă sfatul pediatrilor și de ce mai multe boli acum înseamnă mai puține mai târziu pentru copil :) și de imunitatea se clădește pas cu pas.

Dacă un copil este adeseori bolnav, în majoritatea cazurilor problema este sistemul imunitar slăbit și este recomandabil ca acesta să fie întărit.

Copiii sub trei ani sunt deosebit de sensibili la infecții. Nou-născuții și bebelușii până la trei luni sunt protejați de anticorpii de la mamă. Ulterior, aceștia își pierd eficacitatea, iar anticorpii proprii ai copiilor nu s-au format încă suficient. Astfel, sistemul imunitar al bebelușilor de trei-șase luni este cel mai vulnerabil.

O altă perioadă de risc este reprezentată de al doilea an de viață al copilului, când micuții devin mai independenți și mai interesați de mediul înconjurător, descoperind lumea prin degustare, ceea ce poate duce la infecții intestinale din cauza mucoaselor digestive imature. Astfel, copilul este cel mai vulnerabil de la aproximativ șase luni până la trei ani.

La grădiniță și la școala primară, copiii sunt deosebit de vulnerabili la infecțiile transmisibile prin aer. Aceștia sunt constant expuși la bacterii și virusuri transmise de alți copii. Dacă sistemul imunitar al copilului este slab, fiecare contact cu o infecție are ca rezultat boala. Prin urmare, cea mai sigură metodă de prevenire a bolilor este stimularea imunității copiilor, crescând astfel rezistența la infecții și facilitând menținerea stării de sănătate.

Bolile infecțioase care apar cel mai frecvent la copii sunt bolile respiratorii, datorită caracteristicilor anatomice și fiziologice ale organelor respiratorii și imaturității sistemului imunitar. Copiii sub trei ani suferă de infecții acute virale ale tractului respirator de 2 până la 12 ori pe an, cei cu vârste cuprinse între 3 și 7 ani sunt afectați în medie de 6 ori pe an, iar cei cu vârste cuprinse între 7 și 17 ani, de 3 ori pe an.

Aceste boli nu sunt cauzate de frig, ci de contactul cu alți copii bolnavi, deoarece sunt contagioase. Frigul este un factor care slăbește imunitatea și favorizează colonizarea cu microorganisme. Alți factori pot fi: poluarea aerului, supraîncălzirea, alimente inadecvate și oboseala. Pentru a reduce frecvența bolilor, trebuie evitate acești factori, dar cel mai important aspect este întărirea sistemului imunitar al copilului.

Pentru întărirea sistemului imunitar, copilul trebuie să aibă un stil de viață sănătos, să respecte orele de somn, să aibă o alimentație echilibrată, bogată în fructe și legume. În cazul unui sistem imunitar slăbit, alimentația poate fi completată cu multivitamine și minerale, după consultarea medicului.

Activitatea fizică și mișcarea în aer liber sunt esențiale. Plimbările zilnice în aer curat, în parcuri sau păduri, contribuie la întărirea imunității. Aerisirea locuinței, chiar și în sezonul rece, este, de asemenea, importantă.

Vaccinarea este o măsură de prevenire specifică. Deși imunitatea oferită de vaccinurile din prima parte a vieții poate dispărea rapid, ele educă sistemul imunitar să recunoască și să lupte împotriva anumitor microorganisme.

Informații importante

Acest articol are rol informativ și nu are intenția de a înlocui recomandările medicale. Informațiile prezentate pe aceste pagini de internet nu sunt concepute în scopul diagnosticării sau al prescrierii unui tratament. Opiniile avizate ale medicilor, sfaturile și orice alte informații despre sănătate disponibile au scop informativ și educațional. Ele nu pot substitui consultul medical direct și nici diagnosticul stabilit în urma investigațiilor și analizelor medicale.

tags: #bebe #care #se #imbolnaveste