În primul an de viață, plânsetul sugarului este o manifestare directă a nevoii de hrană. După vârsta de un an, însă, apetitul implică o participare emoțională. Copilul așteaptă să mănânce, preferă anumite mâncăruri amintindu-și de mirosul, aspectul, gustul lor, dar și de cadrul plăcut în care a fost hrănit de părinte. Unii copii preferă să fie serviți doar de o anumită persoană din familie. Există o mare variabilitate a apetitului la copiii mici, iar o mamă cu discernământ psihologic, în colaborare cu un medic experimentat, poate descoperi cauzele și găsi soluții pentru fiecare caz în parte.
Un copil care mănâncă bine are toate șansele să fie sănătos, să crească armonios, să fie mereu activ și să-și satisfacă nevoia de mișcare și cunoaștere. Părinții, asistentele de pediatrie și educatoarele trebuie să pornească de la realitatea că la această vârstă, apetitul este foarte diferit de la un copil la altul. La același copil se observă și variații în modul cum mănâncă, de la o zi la alta și chiar de la o masă la alta. Nu este vorba de un copil dificil sau de un apetit capricios, ci de apetitul normal al fiecărei ființe umane, la care se adaugă instabilitatea psihică și motorie a vârstei.
Mama era obișnuită cu sugarul care primea biberonul la ora potrivită, cu același ritual și cu același preparat timp de săptămâni sau luni. Acum, ea are de-a face cu o mică personalitate, cu preferințe și pofte. Așa cum respectă preferințele culinare ale adulților din familie, tot așa trebuie să țină seama și de poftele micii personalități, o miniatură a comportamentului celor ce au procreat-o. Fixarea alimentației se face în funcție de ritmul propriu al fiecărui copil. Nu trebuie impus nimic! Orice hrană mâncată în silă sau luată doar pasiv este prost asimilată. A forța un copil să mănânce este o greșeală gravă; inapetența la sugarul mare și copilul mic este determinată cel mai frecvent de această forțare.
Ulterior, se pot adăuga dureri abdominale, tulburări de somn, tulburări mai grave de comportament precum crize de manie, iritabilitate, reacții de opoziție sau, din contră, pasivitate și anxietate. Masa trebuie să fie un prilej de plăcere și destindere.
Dezvoltarea Copilului la 1 An și 3 Luni
La vârsta de 1 an și 3 luni, copilul se află într-o etapă de dezvoltare calitativ complet diferită față de cea de sugar. Componenta psihologică a plăcerii de a mânca crește, apar preferințe și capricii alimentare, iar "vocea interioară" a nevoilor organice scade. Copilul începe să aibă capacitatea de a comunica verbal cu membrii familiei și cu anturajul, cercetează totul pe cont propriu și face alegeri. Pe de altă parte, se perfecționează digestia și metabolismul, iar dentiția temporară (de lapte) este completă.
Progrese Fizice și Motorii
La 1 an și 3 luni, majoritatea copiilor încep să meargă și să alerge, devin mai puternici și mai capabili, iar rata lor de creștere fizică încetinește. Proporțiile corpului încep să se schimbe: în loc să aibă abdomenul rotunjit și membrele relativ scurte, potrivite pentru mersul de-a bușilea, copiii se îndreaptă, devin mai musculoși grație activității crescute și încep să semene mai mult cu preșcolarii.
Mulți copii la această vârstă încep să se ridice în picioare, să se deplaseze, ținându-se de mobilier sau poate chiar să facă primii pași neasistați. Aceasta este o perioadă de explorare intensă, în care copiii își folosesc corpul pentru a cunoaște, a învăța și a explora. Se deplasează mai sigur și chiar "dansează". În paralel, se dezvoltă și abilitățile motorii fine, care implică coordonarea mână-ochi și mișcările precise ale degetelor. Copiii încep să prindă obiecte mici cu degetele, să treacă o jucărie dintr-o mână în alta și să utilizeze cu succes lingurița. Manipularea jucăriilor, deschiderea și închiderea ușilor sau a sertarelor și experimentarea cu diferite mișcări corporale sunt elemente esențiale pentru dezvoltarea autonomiei și a încrederii în sine.
Dezvoltare Cognitivă și de Comunicare
La 1 an și 3 luni, copiii au o vedere mult mai bună. Culorile sunt percepute mai clar, alături de profunzime și distanță. De asemenea, încep să înțeleagă conceptul de permanență a obiectelor, adică faptul că acestea continuă să existe, chiar dacă nu le mai pot vedea. Auzul este, de asemenea, îmbunătățit. Copiii au abilitatea de a distinge sunete diferite și de a recunoaște voci familiare. Încep să înțeleagă că anumite sunete au o semnificație, cum ar fi zgomotul ușii, care anunță venirea sau plecarea cuiva.
Simțul tactil este un alt aspect important al dezvoltării la această vârstă. Copiii explorează lumea prin atingere, ceea ce stimulează dezvoltarea motorie fină și le oferă informații despre mediul înconjurător. Dezvoltarea gustului și a mirosului sunt strâns legate. În primul an de viață, copilul a gustat o gamă largă de alimente, ceea ce i-a permis să dezvolte preferințe alimentare.
În ceea ce privește comunicarea, la 1 an și 3 luni, copiii încep să rostească cuvinte simple, precum "mama" și "tata", înțeleg și răspund la comenzi simple. Încep să folosească gesturi pentru a comunica, cum ar fi ridicarea brațelor pentru a fi luați în brațe. Imită comportamentul părinților și al adulților din jur, ceea ce constituie o etapă crucială în dezvoltarea lor socială. Pot trage în bucătărie, atunci când vor să bea ceva, arată cu degetul spre jucăria dorită, mormăie sau dau din cap ca răspuns la întrebări și împing picioarele spre ușă, atunci când vor să se joace afară.
Apetitul și Alimentația la 1 An și 3 Luni
Pe măsură ce copilul înaintează în vârstă, apetitul său este tot mai mult legat de elemente "psihologice". Dacă un copil este bine dispus, activ și satisfăcut în relațiile cu cei din jur (părinți, bunici, educatori, alți frați), el va mânca bine. Dimpotrivă, dacă nu a fost scos afară, dacă a fost contrariat sau dacă atmosfera din familie este de tensiune (certuri, vizite, oboseală), copilul nu mănâncă bine, este nervos și are tulburări de somn.
Părinții cer medicului să indice medicamente sau alimente minune, care să deschidă pofta de mâncare copilului, în loc să creeze o atmosferă de familie care să-l facă să aprecieze mâncarea oferită. Lipsa poftei de mâncare a celor mici devine motiv de îngrijorare în momentul în care refuzul hranei apare într-un context febril prelungit, însoțit de vărsături, dureri abdominale și/sau diaree. În alte contexte, lipsa poftei de mâncare se poate manifesta și în cazul unei afecțiuni de natură psihică.
Crearea unei Baze Sănătoase în Alimentație
Alimentația copilului la 1 an și 3 luni trebuie să includă o gamă variată de alimente din fiecare grupă: cereale integrale, fructe, legume, carne, leguminoase și produse lactate. Este important să i se ofere o varietate de fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și produse lactate. De asemenea, se recomandă introducerea în alimentație a grăsimilor vegetale cu Omega-3, de exemplu ulei de nucă, de in sau ulei de rapiță.
Sfaturi pentru o alimentație sănătoasă:
- Alege alimentele cu atenție: Oferă-i copilului o gamă variată de fructe, legume, cereale integrale, carne slabă și produse lactate.
- Creează un curcubeu de fructe și legume: O gamă variată de alimente colorate îi diversifică gusturile copilului și îi oferă o varietate de substanțe nutritive.
- Lasă copilul să hotărască cât vrea să mănânce: Învață-l să-și cunoască apetitul, lăsându-i libertatea de a alege ce și cât vrea să mănânce. Dacă îi este foame, lasă-l să mănânce cu poftă. După ce se satură, nu îi mai da.
- Gustări istețe: Oferă-i trei mese în cantitate mică și două sau trei gustări pe zi. Asigură-te că și gustările au valoare nutrițională ridicată. Evită alimentele bogate în calorii și sărace în substanțe nutritive precum chipsuri, biscuiți și băuturi dulci.
- Hidratează-l cu grijă: Bauturile pe care i le oferi trebuie să fie laptele, ceaiurile speciale pentru copii și apa. Nu îi da mai mult de 2 căni de lapte pe zi. Apa trebuie să reprezinte restul de lichide. Ocazional, îi poți da și sucuri de fructe sau legume fără zahăr adăugat și diluate cu apă. Oferă-i sucurile doar în pahar, nu în sticlă, și nu mai mult de 120 ml pe zi.
- Oferă-i grăsimi sănătoase: Copiii de vârstă mică au nevoie de grăsimi sănătoase pentru creștere și pentru dezvoltarea creierului. Oferă-i surse sănătoase de grăsimi predominant nesaturate - pește gras, avocado, alimente care conțin uleiuri vegetale.
- Alege alimente cu nivel scăzut de sodiu: Chiar dacă ți se pare că mâncarea copilului tău este prea fadă, amintește-ți că nu are nevoie de atâta sare ca tine.
Copilul la 1 an și 3 luni poate consuma carne de vită, pui, curcan, pește, ouă, iaurturi și brânză de vaci, puțin unt, smântână, fructe, legume, cereale, pâine, paste, biscuiți. Evită carnea de porc, prăjelile, afumăturile, mezelurile, organele, brânzeturile procesate, margarina, maioneza, produsele de fast-food, fructele de mare, băuturile acidulate și cofeina. Carne sau pește ar trebui să aibă în meniu de 4-5 ori pe săptămână, iar ou de 2-3 ori. Să nu îi lipsească din alimentație fructele și legumele și, bineînțeles, laptele. Dacă nu a devenit o povară pentru mamă, alăptarea este în continuare benefică.
Puseurile de Creștere
Puseurile de creștere sunt perioade scurte, care pot dura două până la trei zile sau cel mult o săptămână. Organismul copilului evoluează fizic, iar acesta poate trece prin schimbări în alimentație sau somn care îl pot afecta emoțional, făcându-l mai agitat decât în mod normal. Aceste modificări nu îi provoacă dureri la nivelul membrelor, așa cum se întâmplă în cazul durerilor de creștere. Orice neliniște din timpul unui puseu de creștere este temporară și este o parte previzibilă și normală din dezvoltarea copilului.
La bebelușii sub un an, puseurile de creștere se manifestă prin agitație și perioade de foame crescută. La copiii și adolescenții, aceste puseuri declanșează schimbări de apetit, somn și comportament, împreună cu modificări ale înălțimii și greutății.
Gestionarea Puseurilor de Creștere
Pe parcursul puseurilor de creștere, părinții își pot sprijini copilul prin:
- Furnizarea de mese suplimentare pentru a le satisface apetitul crescut.
- Încurajarea orelor de culcare regulate și a obiceiurilor pozitive de somn.
- Răbdare cu emoțiile lor în schimbare.
Puseurile de creștere apar în diferite etape ale dezvoltării copilului, în funcție de vârsta acestuia. De la naștere și până la adolescență, copiii trec prin multiple astfel de perioade, caracterizate prin creștere accelerată și schimbări fiziologice.
Programul de Somn și Siguranța
La 1 an și 3 luni, copilul are nevoie, în medie, de 12-14 ore de somn pe zi. Această durată poate fi împărțită între un somn mai lung pe timpul nopții și una sau două reprize de somn pe timpul zilei. Stabilirea unei rutine de somn este crucială și poate include o baie caldă, o poveste sau un cântec de leagăn. Camera ar trebui să fie întunecată, liniștită, cu o temperatură confortabilă.
Pe fondul puseului de creștere, copilul poate să se trezească des în cursul nopții. În cazuri rare, poate fi necesar un consult de specialitate.
Explorarea poate duce la accidente. Este recomandată instalarea de protecții pentru colțuri și margini ascuțite ale mobilei, iar obiectele de mobilier trebuie fixate pentru a preveni răsturnarea lor peste copil. Siguranța în mașină este o altă preocupare majoră; copilul trebuie să călătorească într-un scaun auto special, orientat invers.
Anxietatea de separare este un fenomen natural în dezvoltarea copilului. Acest sentiment de neliniște se manifestă printr-un plâns incontrolabil atunci când părintele părăsește camera. Anxietatea de separare poate fi gestionată printr-o comunicare constantă, păstrarea rutinelor zilnice și asigurarea copilului cu un obiect de confort, cum ar fi o jucărie preferată.
😴 Totul despre somnul copiilor | De ce este important somnul? | Twinkl SUA
Semnale de Alarmă și Recomandări
În contextul dezvoltării fizice, un semnal de alarmă ar putea fi faptul că bebelușul nu crește în greutate constant sau scade, nu știe să se ridice în picioare cu ajutor sau nu face pași. Dificultățile în identificarea obiectelor familiare, lipsa de reacție la propriul nume sau neputința de a imita gesturi simple pot fi motive de îngrijorare. În ceea ce privește comportamentul copilului, frica excesivă, agitația, lipsa de interes pentru jocuri sau interacțiuni sociale, plânsul excesiv sau iritabilitatea pot indica probleme de sănătate sau dezvoltare.
La primele simptome ale unor probleme de sănătate, precum febra persistentă, vărsături frecvente, dificultăți respiratorii, scaun sau urină anormale, ar trebui să mergeți la medic.
Programul de vaccinare început la nașterea bebelușului trebuie continuat, conform schemei naționale. Medicul vă va anunța când trebuie să mergeți cu cel mic la cabinet pentru un nou vaccin.
A avea grijă de un copil la 1 an și 3 luni este o perioadă frumoasă, dar și provocatoare. Fiecare etapă de dezvoltare vine cu provocările, frustrările și problemele ei. Toate pot fi depășite cu calm și răbdare. În situații deosebite, cereți ajutor de specialitate! Petreceți timp de calitate cu copilul dumneavoastră, oricând puteți! Acest lucru este esențial pentru dezvoltarea sa fizică, psihică și emoțională.