În spațiul virtual, un preot a lansat o afirmație controversată conform căreia avortul este un păcat grav, dar a sugerat o perspectivă șocantă: mai bine ar fi ca copiii să fie născuți, botezați și apoi omorâți, decât să fie avortați, deoarece astfel ajung în iad. Această postare, publicată inițial pe 7 noiembrie, a stârnit critici vehemente din partea internauților, determinând preotul să modifice și să extindă mesajul.
Păcatul Avortului și Teologia Ortodoxă
Potrivit preotului, "A ucide este păcat strigător la cer!". El invocă învățăturile Sfântului Paisie Aghioritul, conform cărora sufletul unui copil avortat ajunge în iad. În contrast, sufletul unui om matur sau al unui copil botezat, chiar dacă este ucis, ajunge în Împărăția Cerurilor, conform cuvintelor Mântuitorului Iisus Hristos: "Cine crede şi se va boteza se va mântui, cine nu, se va osândi" (Matei cap. 28, ultimul verset) și "Cine nu se naşte din nou din apă şi din Duh nu va intră în Împărăţia Cerurilor".
Astfel, mamele care își ucid pruncii în pântece sunt considerate a-i ucide de două ori: fizic și sufletește, trimițându-i în iad, fără a le oferi șansa mântuirii prin Taina Botezului. Prin urmare, în logica sa, ar fi "mai bine i-ar naște, i-ar boteza și apoi i-ar omorî, decât să-i ucidă de două ori în pântece!". Preotul subliniază că avortul este un păcat mai mare decât crima.
Avortul ca Păcat Strigător la Cer
Într-o altă postare, referitoare la alegerile prezidențiale din Republica Moldova, preotul a afirmat că acestea vor demonstra câți oameni sunt "materialiști și pervertiți" (cei care votează "pro homosexualitate") și câți sunt "pentru bunul simț ortodox" (cei care votează "pentru normalitate").
Textul original face referire la Marșul pentru Viață organizat la Cluj de praznicul Bunei Vestiri, unde aproximativ 1500 de participanți au dorit să afirme credința în valorile familiei creștine. Printre vorbitori s-a numărat ÎPS Părinte Andrei, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, care a reafirmat că avortul este un păcat strigător la cer, adăugând că tămăduirea sufletului femeii care a făcut avort necesită mărturisirea păcatelor și nașterea de prunci în locul celor avortați. Episcopul Florentin Crihălmeanu al Eparhiei Greco-catolice de Cluj-Gherla a transmis mesajul că viața umană este sacră și aparține lui Dumnezeu.
Marșul, aflat la a șaptea ediție națională, a avut loc în aproape 300 de localități din țară și Republica Moldova. Această manifestare este descrisă ca o inițiativă civică importantă în lupta împotriva avortului, un flagel ce a curmat, în perioada 1958-2014, peste 22 de milioane de vieți. În paralel, la Cluj, a avut loc și Campania "40 de zile pentru viață", o campanie de rugăciune și veghe pașnică pentru încetarea avorturilor.
Perspectiva Scripturistică și Patristică asupra Avortului
Toate păcatele sunt considerate grele și "lucruri ale întunericului", conform Sfântului Apostol Pavel. Uciderea este un păcat împotriva Duhului Sfânt și strigător la cer, deoarece viața este cea mai scumpă ființă pentru orice creatură. Omul, fiind chipul și asemănarea lui Dumnezeu, are o viață prețuită de Tatăl Ceresc.
Copiii Avortați și Sufletul Lor
Referitor la sufletul copiilor avortați, răspunsul este afirmativ. Aceștia au suflet din clipa zămislirii, conform profetului Ieremia ("Doamne, Tu zidești duhul omului întru zămislire"). Sămânța bărbatului și a femeii este vie, iar în clipa împreunării se zidesc atât sufletul, cât și trupul. Sufletul se zidește primul, iar trupul ia forma după suflet.
Perioada de Pedeapsă și Iertare
Pentru un copil avortat, mama nu are voie să se împărtășească timp de 20 de ani. Copilul este viu de la momentul zămislirii, chiar și când era cât o sămânță de cânepă. Orice acțiune de a pierde copilul din acel moment este considerată ucidere de oameni. Există iertare prin spovedanie și canon, deoarece nu există păcat de neiertat, cu excepția celui nepocăit și nemărturisit.
Sufletele copiilor avortați se află într-un loc "nici întuneric, nici lumină", unde nici nu se bucură, nici nu se chinuiesc. Ele strigă la Dumnezeu, întrebând de ce sunt lipsite de bucuria feței Sale și de frumusețile lumii, fără să fi comis vreun păcat. Glasul lor ajunge la Dumnezeu, care va cere sufletele din mâna mamelor ucigașe. Prin canon, părinții care au omorât copiii în pântece îi pot elibera pe copiii lor din acea stare.
Cei care se feresc să nască copii sunt opriți de la Sfânta Împărtășanie timp de doi ani. O femeie bolnavă care a pierdut un copil fără voia ei trebuie să se spovedească și să facă canonul rânduit, altfel canonul o va ajunge dincolo.
Avortul în Lumina Scripturii și a Sfinților Părinți
Sfântul Anastasie Sinaitul afirmă că, la fel cum tunetul și fulgerul sunt percepute simultan, la clipa zămislirii copilului se zidesc și trupul, și sufletul său, chiar dacă într-o formă incipientă, ca o sămânță de cânepă sau mai mică.
Avortul este considerat un păcat care se înmulțește și strigă la cer, aducând osândă vremelnică și veșnică. Uciderea pruncilor nevinovați este un act ce provoacă indignare, iar valoarea unui om în ochii lui Dumnezeu este infinită, reflectată în prețul plătit de Dumnezeu pentru fiecare om.
Scriptura precizează că toate faptele împotriva vieții sunt păcate. Isus Hristos interzice mânia, ura și răzbunarea, cerând să întoarcem și celălalt obraz și să ne iubim dușmanii. Omuciderea voluntară, prin care se înțelege uciderea arbitrară a unei ființe umane, este interzisă.
Avortul este definit ca uciderea unui copil în pântecele mamei, înainte de a se naște. Încă din primul moment al existenței sale, ființei umane trebuie să i se recunoască dreptul la viață. Avortul este considerat o crimă mai oribilă decât uciderea bătrânilor, deoarece copilul nenăscut nu se poate apăra.
Porunca a V-a ne oprește de la a da scandal, adică de la a-i îndemna pe alții la păcat prin exemplu rău. Cazuri precum cel al lui David care îl ucide pe Urie sau al Salomeei, care cere capul lui Ioan Botezătorul la îndemnul mamei sale, ilustrează consecințele faptelor rele.
Aspecte Teologice și Canonice ale Avortului
Biserica a privit avortul ca un păcat grav încă din cele mai vechi timpuri. Avortul reprezintă întreruperea sarcinii prin îndepărtarea sau expulzarea din uter a fătului sau embrionului, având ca rezultat moartea acestuia. Avorturile spontane pot avea loc din diverse cauze, inclusiv replicarea incorectă a cromozomilor, influențată și de factorii de mediu.
Un pretext frecvent invocat pentru avort este condiția materială precară. Istoria avortului este lungă, iar metodele variază de la extracte erbale la proceduri chirurgicale moderne. Omul, ființa cea mai de seamă a creației, a primit de la Dumnezeu darul vieții, iar excluderea lui Dumnezeu din viața omului duce la acte nepermise de Biserică, precum abandonul sau suprimarea vieții copiilor în pântece.
Afirmația conform căreia copilul nenăscut, neavând încă înfățișare umană, ar fi doar o bucată de carne, este respinsă. Viața viitorului copil începe din momentul zămislirii, nu doar când începe să capete înfățișare umană.
Practica avortului există din cele mai vechi timpuri, cu metode descrise de medici precum Soranus sau Avicena. Legalizarea avortului a început în Uniunea Sovietică în 1920, urmată de alte țări.
În morala ortodoxă, avortul este considerat cel mai mare păcat. La începutul creștinismului, cele mai grave păcate erau apostazia, uciderea și desfrânarea. Avortul poate fi văzut ca o sinteză a acestor păcate, plus ceva în plus.
Copilul petrece nouă luni în sânul mamei, un loc sigur și hrănitor. Când mama își trădează această îndatorire, omorându-și pruncul, se săvârșește uciderea în locul unde este prezentă mâna lui Dumnezeu.
Sfinții Părinți ai Bisericii Răsăritene susțin că, prin lepădarea voită a copilului, păcatul pătrunde în viață. Chiar și din punct de vedere rațional, a pune sub semnul întrebării existența unei ființe umane de la concepție înseamnă a prejudicia adevărul. Avortul este considerat un asasinat deliberat.
Ortodoxia, ca religie luptătoare, nu se mulțumește doar cu condamnarea răului, ci și cu salvarea. Biserica a proclamat protecția supremă a copilului încă de la apariția sa, înainte de declarațiile internaționale privind drepturile copilului.
Femeile care au avortat sunt chemate la pocăință și la depășirea consecințelor prin rugăciune și canon. Femeia care își întrerupe sarcina nu va fi oprită de la comuniunea euharistică, cu condiția să împlinească canonul de pocăință.
Taina Zămislirii și Viața Umană
Calendarul Bisericii Răsăritene cunoaște patru sărbători care prăznuiesc zămislirea sfinților, Buna Vestire fiind sărbătoarea conceperii Mântuitorului. Fiul lui Dumnezeu Însuși se supune legii firii, întrupându-se în sânul Fecioarei Maria. Orice prunc, de la concepție, are suflet sau "duh de viață".
Procesul zămislirii copilului în sânul matern este comparat cu crearea omului de către Dumnezeu în ziua a șasea a creației. Mama Macabeilor afirmă că nu știe cum și-a zămislit copiii, că nu le-a dat duh și viață, și că închipuirea fiecăruia nu ea a întocmit-o.
Orice atentat asupra fătului conceput este un atentat asupra unui om întreg, format din suflet și trup. Nașterea unui prunc este o taină a colaborării lui Dumnezeu cu părinții.
Părintele profesor Mihail Milea subliniază că "fiecare copil este în sine un plan al lui Dumnezeu de salvare a țării și a omenirii. A omorî un singur copil înseamnă a ucide de fapt întreaga omenire". Nu se poate fi o familie fericită prin omorârea copiilor.
Părintele profesor Nechita Runcan a vorbit despre "rănile familiei moderne", incluzând avortul, divorțul și homosexualitatea. Remediul constă în redarea familiei și căsătoriei dimensiunii de sfințenie și unitate.
Problematici Sociale și Psihologice ale Avortului
Medicul ginecolog Aneta Tomescu din Constanța a renunțat să mai facă avorturi. În contextul mamelor minore, creșterea numărului de avorturi la minore este o problemă complexă. Deși organismul unei minore poate duce sarcina la capăt cu îngrijire medicală adecvată, se pune accentul pe ajutorarea tinerei să nască, nu pe împingerea spre avort.
Tratarea acestor cazuri necesită atenție sporită, consiliere medicală, psihologică, socială și pastorală, pentru a evita tragedia avortului. Așezământul de la Valea Plopului, fondat de părintele Nicolae Tănase, este un exemplu de sprijin pentru mamele minore.
Avortul implică numeroase riscuri, inclusiv mortalitatea maternă, inflamații ale trompelor uterine, uter perforat și, pe termen lung, cancer de sân. Urmările psihice, asupra familiei (dereglări ale relațiilor) și asupra societății (traumatismul uciderii copiilor nenăscuți) sunt semnificative.
Persoanele implicate în avort (medici, asistente) pot suferi tulburări psihice și încalcă normele etice ale profesiei medicale.
Documentar: Divortul - Cauze. Efecte. Implicatii majore asupra familiei si societatii - Ep.9
Consecințele Canonice și Morale ale Avortului
Avortul voluntar este considerat în morala ortodoxă cea mai grea osândă a împiedicării nașterii de prunci. Viața copilului începe din clipa concepției, când Dumnezeu îi creează sufletul nemuritor. Avortul este ucidere, crimă, genocid și deicid, deoarece ia dreptul la viață unei ființe umane înainte de a se bucura de ea și de a primi Sfântul Botez.
Sfinții Părinți, precum Grigorie Teologul, Maxim Mărturisitorul și Atanasie Sinaitul, condamnă avortul provocat. Canonul 2 al Sfântului Vasile precizează că "cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecății pentru ucidere". Canonanele Trulan, Ancira și Vasile consideră oprirea femeii vinovate de săvârșirea avortului la 10 ani de la cele sfinte ca o pogorământ, pedeapsa putând fi pe viață.
Pentru Biserica lui Hristos, avortul este ucidere cu premeditare și voluntară. Oamenii care săvârșesc avorturi se aseamănă lui Irod, care a ucis 14.000 de prunci.
Învățătura Bisericii privind avortul este constantă, nefiind influențată de opiniile individuale ale ierarhilor. Biserica este purtătoarea adevărului predicat de Iisus Hristos.
Trăim vremuri în care nelegiuirea a cuprins lumea, iar ura împotriva copiilor nenăscuți este un semn al domniei fiarei. Știri îngrozitoare relatează despre decese cauzate de avorturi ilegale și despre cimitire de feți.
Afirmația unor doctori că nu este păcat să curmi viața fătului dacă nu are chip este respinsă ca fiind minciună. Psalmul 139 afirmă că Dumnezeu ne-a țesut în pântecele mamei.
Familia este prima alcătuire de viață obștească și mediul prielnic pentru dezvoltarea umană. Căsătoria și familia creștină fac parte din trăirea creștinismului autentic.
Tertulian și Lactanțiu s-au ridicat împotriva avortului, calificându-l drept crimă. Sfântul Vasile cel Mare consideră vinovate la fel pe femeile care suprimă fătul ca și pe cele care își părăsesc copiii. Canonul 36 al Sfântului Ioan Postitorul prevede pedeapsă pentru ucidere premeditată în cazul neglijenței care duce la avort.
Avortul este un act direct împotriva vieții umane, interzis prin porunca a VI-a a Decalogului ("Să nu ucizi"). Fătul, de la început, este o existență umană deplină.
Cartea "Mântuirea păcătoșilor" precizează că prin această poruncă se înțelege uciderea sufletească și trupească.
Importanța Procreației și Relația în Căsătorie
Creștinismul nu contestă importanța legăturii trupești în căsătorie, dar subliniază și rostul nașterii de prunci, conform Sfântului Ioan Gură de Aur. Căsătoria este instituită pentru a face pe om să se mulțumească cu o singură femeie și pentru a face copii. Totuși, scopul principal este reglementarea sexualității.
Copiii născuți și crescuți sporesc comunicarea dintre soți și adâncesc căsătoria. Avortul sau evitarea nașterii de prunci înseamnă o sărăcire spirituală a soților și a societății.
Preoții trebuie să arate credincioșilor că avortul echivalează cu o crimă evidentă și este un păcat strigător la cer.
Urmările Avortului și Comuniunea Bisericească
Din perspectivă creștină, avortul nu rămâne fără urmări, afectând nu doar părinții, ci și generațiile viitoare. Pravila Bisericească prevede pedepse severe pentru femeile care avortează.
Grija pentru sufletele copiilor născuți morți, nebotezați sau avortați ridică probleme. Slujbele Bisericii se săvârșesc pentru membrii Bisericii, încorporați prin Sfintele Taine. Copiii morți nebotezați nu sunt membri ai Bisericii.
Există o hotărâre a Sfântului Sinod din 1908 prin care se permite săvârșirea slujbei pentru copiii născuți morți sau nebotezați, dar aceasta nu se aplică practic.
În cazul copiilor avortați, există certitudinea că persoana există din momentul procreării. Canoanele prevăd pedepse aspre pentru femeile care comit avort, dar Biserica le primește la pocăință.
Anumiți preoți permit pomenirea copiilor avortați prin sărindare sau prin rugăciuni specifice. Totuși, Biserica pomenește cu numele doar pe cei botezați. Mamele care cred că fac un lucru folositor prin aceste practici se înșeală; au nevoie de mântuire ele, soții lor și medicii.
Canonul 83 al Sinodului VI Ecumenic interzice botezul și împărtășirea celor morți. Copiii avortați, născuți fără de vreme, morți nebotezați, nu pot fi botezați după moarte și nici pomeniți la biserică.
Copiii care mor nebotezați din motive independente de voința părinților se pot considera părtași la botezul dorinței. Dumnezeu nu pedepsește pe cel nevinovat, ci fericește copiii pentru existența lor.
Pravila Bisericească a Arhimandritului Nicodim Sachelarie menționează că nu există învățătură specifică despre copiii avortați și nebotezați în Sfânta Scriptură sau la Sfinții Părinți, viața omului fiind în mâna Făcătorului.
Evoluția Percepției Avortului în Istorie și Societate
Chiar dacă în antichitate existau practici pentru oprirea sarcinii, multe legi considerau avortul o crimă. Jurământul lui Hipocrate interzicea administrarea de substanțe avortive, dar acest jurământ a devenit relativ în timp.
Au apărut noi mentalități și motivații care consideră avortul un drept al omului. Mișcarea pro-avort cere legalizarea sa, iar Parlamentul European a condamnat opoziția Bisericii Catolice față de avort.
În contextul secularismului, avortul este privit ca o problemă morală indiferentă. În America de Nord, un sfert din embrioni sunt uciși înainte de a se naște.
Conceptul de "maternitate voluntară" și "family planning" a creat un decalaj între sexualitate și procreație, scopul principal al vieții sexuale devenind plăcerea.
Mișcarea pro-avort susține că avortul nu este considerat delict penal în conștiința comună, iar legiuitorul ar trebui să urmeze conștiința socială. Această afirmație este însă contestată, deoarece adevărata conștiință morală nu este doar un produs social, ci un judecător al faptelor, raportat la legea morală divină.
Temeiul mișcării pro-avort constă în necalificarea avortului ca fiind crimă, considerând zigotul sau embrionul ca "pre-embrion" sau "masă de celule nediferențiate".
În SUA, Curtea Supremă a legalizat avortul la cerere, ducând la milioane de avorturi anuale, majoritatea din motive ne-medicale.
Pilula RU-486, cu efect avortiv, a fost dezvoltată, permițând avortul "în intimitatea propriilor dormitoare".
Cauzele Avortului în Societatea Contemporană
Secularismul promovează plăcerea în sexualitate, în detrimentul procreației. Familiile bogate creează condiții pentru afirmarea profesională și bunăstarea copiilor.
Criza morală a familiei, cu familii dezmembrate, face din copii victime. Neînțelegerile dintre soți conduc la avort.
Divorțul și adulterul sunt frecvente, contribuind la instabilitatea familială.
Orientările demografice ale statelor influențează legalizarea sau interzicerea avortului.
Avortul este des întâlnit la fetele tinere, adolescente, fără orientare pentru viața familială. Părinții, rușinați și îngrijorați, pot contribui la această situație.
Au existat și cauze extreme, precum oferta hitleriștilor de a avorta prin cezariană pentru a folosi fătul viu în experimente.
În cazurile de viol sau incest, se recomandă tratament medical pentru oprirea concepției, profitând de fereastra de timp înainte de finalizarea fertilizării.
Diagnosticul anomaliilor genetice ale fătului poate duce la pledarea pentru întreruperea sarcinii.
Sarcina poate crea stres psihic mamei, amenințându-i sănătatea.
În cazuri în care viața mamei este marcată de sarcină, medicul este pus în situația de a alege între salvarea mamei sau a copilului.
Perspectiva Medicală și Științifică asupra Începutului Vieții
În ciuda legalizării, avortul rămâne o crimă cu premeditare. Medicul Barnard Nathanson a studiat starea unui zigot avortat la douăsprezece săptămâni, constatând că acesta are toate organele conturate, inclusiv amprentele degetelor.
Cercetările medicilor Wilke au autentificat aceste observații.
Medicul Paul Rockwell din New York a examinat un embrion de opt săptămâni, descriind o ființă umană microscopică, complet formată, care înota vioi în sacul placental.
Profesorul de genetică Jerome Lejeune afirmă că ființa umană începe să existe din momentul fecundării și este desăvârșită și unică.
Medicul Ernest Haunt declară că ovulul fecundat nu este o simplă masă celulară, ci viața unei existențe umane, iar avortul omoară viața umană în stadiul cel mai de început.
Societatea Medicală Panelene a confirmat că începerea vieții omului coincide cu momentul fecundării.
Medicul Albert Liley susține că viața umană începe în momentul concepției, când celulele masculine și feminine se contopesc. Copilul este viu din momentul fertilizării, iar încă de la prima celulă sunt stabilite caracteristicile sale.