Introducere: Perspective Istorice și Morale asupra Avortului
Deși în antichitate existau practici și remedii menite să oprească sau să provoace eliminarea unei sarcini, multe dintre legile vremii considerau avortul o crimă. Acest lucru este reflectat în jurământul lui Hippocrate, care stipula: "nu voi da femeii substanțe avortive". Cu timpul, însă, acest jurământ a devenit din ce în ce mai relativ, ajungând să fie ignorat. Noi mentalități, interpretări și motivații au apărut, considerate realiste și progresiste, care au transformat avortul într-un drept uman legitim.
În prezent, asistăm la o mișcare amplă a femeilor care solicită legalizarea avortului. Mai mult decât atât, membrii Parlamentului European au adresat Uniunii Europene un protest prin care condamnă autoritatea morală a Bisericii în probleme laice. Această acțiune a inclus aprobarea de către Parlamentul European a raportului Van Lancker, care cere statelor membre ale Uniunii Europene să legalizeze avortul. Condamnând "opoziția rigidă a Bisericii Catolice față de întreruperea voluntară a sarcinii (avortul), precum și față de orice altă metodă nenaturală de concepție", membrii Parlamentului European au încercat să elimine influența Sfântului Scaun în cadrul ONU. Campania împotriva Bisericii Romano-Catolice, considerată a-și impune legea în detrimentul "legislațiilor naționale privind sănătatea sexuală și reproducerea", reprezintă o reacție fermă la succesul Sfântului Scaun de a împiedica recenta sesiune ONU dedicată în special extinderii accesului adolescenților la avort.
Secularismul și Relativizarea Valorilor Morale
Poziția moralei creștine, antiavortiste, este precisă și fermă. În epoca contemporană, sub influența secularismului neo-păgân, unde eticile biologizante promovează liberalizarea instinctelor în favoarea plăcerii, avortul este adesea privit ca o problemă morală indiferentă. Astfel, mișcarea pro-avort își consolidează poziția la nivel global. De exemplu, în America de Nord, un sfert din embrioni sunt eliminați înainte de a se naște, iar în deceniul al nouălea au fost eliminați 370 de milioane de prunci nenăscuți.
La începutul secolului XX a apărut conceptul de "maternitate voluntară", iar după 1960, cel de "family planning" (planificare familială), creând o discrepanță între sexualitate și procreație. Viața sexuală a început să aibă ca scop principal plăcerea, iar procreația a devenit secundară. Avortul este justificat prin prisma controlului pe care femeia îl are asupra propriului corp și destin. Se susține că nimeni nu are dreptul să intervină în viața intimă a femeii.
Mișcarea pro-avort își susține poziția prin prisma schimbării de mentalitate a timpului. Un profesor de criminalistică a declarat: "În conștiința comună avortul a încetat să mai fie considerat delict penal. Legiuitorul este obligat să urmeze conștiința socială". Se aduc exemple istorice, precum pedeapsa cu moartea pentru fumat în trecut, sau pirateria considerată la un moment dat faptă de vitejie, pentru a ilustra cum percepția socială asupra unor fapte se poate schimba.
Critica Argumentelor Pro-Avort
Analizând aceste afirmații, se constată că ele nu rezistă criticii, deoarece adevărata conștiință morală nu este un simplu produs al societății. Conștiința morală acționează ca un judecător al faptelor noastre, nu ca o simplă acceptare a schimbărilor de mentalitate. În calitate de judecător, conștiința morală implică relația omului cu Dumnezeu și se raportează la legea morală care exprimă voința divină. Astfel, conștiința morală este chemată să modifice mentalitatea și comportamentul social atunci când acestea sunt deformate de concepții nedrepte.
Elementul moral în atitudinea față de avort este adesea relativ și contradictoriu. Temeiul mișcării pro-avort constă în refuzul de a califica avortul drept crimă. Se consideră că zigotul (ovulul fecundat) nu este un embrion uman în primele 8-12 zile de la concepție, ci un "pre-embrion", o "masă de celule nediferențiate" fără viață individuală. Alții susțin că nici embrionul nu poate fi considerat "persoană potențială", deoarece nu are înfățișare umană. În această optică, avortul echivalează cu îndepărtarea unui organ dăunător, precum apendicele sau amigdalele.
Dezbaterea Științifică și Juridică asupra Începutului Vieții
Adoptând această poziție, mulți medici din SUA au încercat să demonstreze că viața fătului începe după împlinirea a douăsprezece săptămâni de gestație. Chiar dacă această afirmație nu a fost dovedită științific, a condus la un număr mare de avorturi până la această vârstă. Alții au mers mai departe, susținând că fătul devine om separat de persoana mamei doar la naștere, când poate avea existență independentă.
Curtea Supremă a Statelor Unite a legalizat pe 22 ianuarie 1973 avortul la cerere pentru primul trimestru de sarcină. Ca urmare, în numele "libertății reproductive", în SUA s-au efectuat 30 de milioane de avorturi în ultimul sfert de secol, peste 98% dintre acestea fiind realizate din motive ne-medicale. Statisticile recente indică faptul că 43% dintre femeile americane au recurs la un avort în timpul vieții.
În Franța, la începutul anilor '80, laboratoarele Roussel-Uclaf au preparat pilula RU-486, cu efect avortiv. Aceasta a permis femeilor să "avorteze în intimitatea propriilor dormitoare", transformând avortul într-un mijloc preferat de control al nașterii în lumea modernă, anul 1987 fiind marcat de un număr ridicat de avorturi realizate cu ajutorul acestei pilule.
Factorii Socioculturali și Morali care Conduc la Avort
Secularismul contemporan prioritizează plăcerea în detrimentul procreației în sfera sexualității, alimentat de o industrie a contraceptivelor. Pe de altă parte, familiile prosperă în confortul vieții, iar planificarea familială este adesea influențată de eforturile familiilor bogate de a asigura condiții optime de viață și afirmare profesională pentru copii.
Criza morală a familiei este o altă cauză majoră a avortului. Existența familiilor dezmembrate transformă copiii în victime. Deși un număr mare de copii poate consolida unitatea familială, neînțelegerile dintre soți pot duce la avort. În unele țări, persoanele singure reprezintă jumătate din populația adultă. În SUA, 53% dintre femei sunt singure, 20% nu au fost niciodată căsătorite, iar 33% sunt divorțate sau văduve.
În ceea ce privește divorțurile, în Anglia, o căsătorie din trei se încheie prin divorț. Situația din SUA este și mai alarmantă, cu un divorț la doi. Un alt aspect al crizei morale este desfrâul. 70% dintre femeile căsătorite de peste cinci ani au sau au avut relații sexuale extraconjugale, chiar dacă majoritatea mai cred în monogamie. O analiză recentă a adulterului în Anglia indică un număr egal de femei și bărbați căsătoriți implicați în relații extraconjugale, prezentate ca "aventuri de o noapte".
Avortul spontan - Short Clip
Creșterea și scăderea natalității sunt influențate și de orientările demografice ale statelor. Pentru atingerea obiectivelor demografice, avortul este legalizat sau interzis, iar populația se adaptează la relativitatea legilor umane.
Avortul este frecvent întâlnit la fetele tinere, adolescente, fără o orientare clară pentru viața familială. Părinții, rușinați de situația fiicei lor și îngrijorați de viitorul ei și al copilului, pot contribui la această problemă. Au existat și cazuri tragice care au determinat avorturi, precum situația femeilor care, pierzându-și simțul matern, au acceptat oferta naziștilor din Germania și Franța de a avorta prin cezariană, pentru ca fătul viu să fie folosit în experimente și prepararea cosmeticelor.
Situații Excepționale și Argumente Medicale
Pe lângă cauzele menționate, se discută cazurile de incest și viol. În cazul violului, femeia este o victimă, nu un subiect liber, ceea ce nu atrage responsabilitatea morală a faptei. Se consideră că, atunci când o femeie este victima violului sau a incestului, ar trebui să caute imediat tratament medical pentru a opri concepția. Știința embriologiei a demonstrat că fertilizarea necesită 36 de ore pentru finalizare, oferind o "fereastră" de peste o zi pentru intervenție, fără riscul de a avorta un rod al concepției recunoscut de Biserică drept o "persoană" umană.
Având în vedere posibilitatea diagnosticării anomaliilor genetice ale fătului prin biopsia vilozităților corionice, se pledează pentru întreruperea sarcinii pentru a nu aduce pe lume un copil cu suferințe. De asemenea, există situații în care sarcina creează un stres psihic sever mamei, amenințându-i grav sănătatea. În cazuri extreme, viața mamei este pusă în pericol de sarcină, iar medicul este nevoit să aleagă între salvarea mamei sau a copilului.
Referitor la alegerea între avort și salvarea vieții mamei sau a copilului, eticienii romano-catolici au adoptat o poziție intransigentă, susținând salvarea copilului. Se argumentează că, așa cum soldatul moare pe câmpul de luptă, mama ar trebui să moară în "transeul maternității". Ulterior, discuțiile au condus la o reevaluare, considerând femeia elementul de bază al familiei, capabilă să nască ulterior alți copii. În situații de vidovitate, copiii rămași orfani ar fi o consecință tragică. Un episcop romano-catolic a afirmat tranșant: "mai bine două morți decât o crimă" în cazul alegerii între avort și moartea mamei sau a copilului.
Avortul ca Crimă: Perspective Biologice și Teologice
În ciuda legalizării și nepedepsirii avortului în multe țări, acesta rămâne o crimă cu premeditare. Medicul american Barnard Nathanson, fost director al unei clinici de avorturi, a studiat cu mijloace tehnice avansate starea unui zigot avortat la doisprezece săptămâni. La 12 săptămâni (92 de zile), fetusul are organele complet conturate, inclusiv amprentele degetelor. Aceste observații au fost confirmate de cercetările soților medici Wilke.
Medicul Paul Rockwell din New York a examinat un embrion de opt săptămâni, descriind o ființă umană microscopică, complet formată, cu pielea diafană și sistem circulator delicat. La deschiderea sacului placental, "omul microscopic" și-a pierdut viața. Profesorul de genetică Jerome Lejeune a afirmat că "ființa umană începe să existe din momentul fecundării", considerând eliminarea unui făt, indiferent de vârstă, echivalentă cu uciderea unei ființe umane. El a subliniat că ființa umană este unică și irepetabilă încă din stadiul incipient de 6-7 zile, având 0,5 mm înălțime.
Medicul Ernest Haunt a declarat că ovulul fecundat nu este o simplă masă celulară, ci "viața unei existențe umane" de la început. Prin urmare, avortul reprezintă uciderea vieții umane în stadiul cel mai incipient. Societatea Medicală Panelene a confirmat în 1985 că "începutul vieții omului coincide cu momentul fecundării".
Această perspectivă este susținută și de cercetările medicului Albert Liley din Noua Zeelandă, care afirmă că viața umană începe la momentul concepției, când celulele sexuale masculine și feminine fuzionează. Copilul este viu din momentul fertilizării, manifestându-se prin creștere, dezvoltare, metabolism și diviziune celulară. Încă de la prima celulă, sunt stabilite caracteristicile sale genetice, temperamentul și funcționarea organelor. Copilul conceput este considerat cea mai valoroasă creatură din univers.
Avortul în Perspectiva Bisericii Ortodoxe
Biserica Ortodoxă combate avortul cu tărie, considerându-l o crimă împotriva umanității. Fătul, având un suflet viu creat de Dumnezeu încă din clipa zămislirii, este protejat de porunca divină: "Creșteți și vă înmulțiți". Avortul încalcă a șasea poruncă din Decalog: "Să nu ucizi". Prin avort se amenință viața pe pământ, se calcă porunca creației, se atentează la viața celor mai nevinovate ființe umane, se destramă familia, se îmbolnăvește societatea și se atrag pedepse divine.
Sufletele copiilor avortați, nefrecventând Taina Botezului, nu pot intra în Împărăția lui Dumnezeu, așteptând Judecata de Apoi, când vor acuza pe părinții care i-au ucis. Avortul este considerat un păcat împotriva moralei, eticii și neamului. Este o crimă "strigătoare la cer", un fenomen social "la modă" în prezent. Revoluția sexuală din anii '60 a schimbat atitudinea față de avort, transformându-l dintr-un păcat într-un "drept de a alege" pentru femeile "carieriste și emancipate".
Categoriile de femei care recurg cel mai des la avort sunt cele carieriste, cele care trăiesc în concubinaj și cele care și-au început viața sexuală înainte de 18 ani. Avortul este un păcat grav, o crimă împotriva moralei, eticii și neamului.
Statistici și Consecințe Demografice
Institutul pentru Politicile Familiei din Madrid prezintă statistici alarmante: în Europa, în 2008, au fost înregistrate 2.863.649 de avorturi, adică 7.846 pe zi sau 327 pe oră. În UE, la fiecare 26 de secunde are loc un avort. Țările UE în care avorturile sunt permise fără restricții includ Estonia, Letonia, Lituania, România, Danemarca, Slovenia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Grecia și Suedia. Se estimează că numărul real de copii uciși prin avort ar putea fi de câteva ori mai mare.
Între 1982 și 2008, natalitatea în țările UE a scăzut cu 12,5%, în ciuda unei creșteri nesemnificative a populației. Populația UE cu vârsta peste 65 de ani numără aproximativ 85 de milioane de oameni, în timp ce numărul copiilor sub 14 ani atinge 78,5 milioane, o proporție alarmantă pentru viitor. În 1990, copiii sub 14 ani reprezentau 19,5% din populație, astăzi aceștia nu mai reprezintă decât 15%, o scădere uluitoare.
Aproximativ 14% din avorturile înregistrate în 2008 au fost efectuate de femei sub 20 de ani. În UE, aproximativ un caz de graviditate din cinci (18,3%) se termină prin avort. Spania este un exemplu trist, iar politicile familiale promovate de autorități eșuează. Avortul reprezintă un fenomen social distructiv și principala cauză a mortalității în Europa.
Dezvoltarea Fetală și Reacțiile la Stimuli
După 18 zile de la concepție, încep să fie simțite bătăile inimii embrionului și activitatea sistemului sanguin. La șapte săptămâni, la făt se fixează impulsurile cerebrale, se formează organele interne și externe (ochi, nas, buze, limbă). Conform lui Jerome Lejeune, embrionul reacționează la agresiune prin reflexe care măresc ritmul cardiac, denotând o emoție intensă.
Medicul american Bernard Nathanson a filmat cu ultrasunete avortul unui făt de 12 săptămâni. Descoperiri recente ale embriologiei și geneticii demonstrează că perioada preembrionară de două săptămâni, considerată anterior o "fereastră" pentru întreruperea sarcinii sau experimente, nu există. Psalmii atestă că viața în uter este creată și cunoscută personal de Dumnezeu: "Că Tu ai zidit rărunchii mei, Doamne, Tu m-ai alcătuit în pântecele maicii mele... Nu sunt ascunse de tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca pe cele mai de jos ale pământului. Cele necurate ale mele Le-au cunoscut ochii Tăi" (Ps. 138, 13, 15-16).
Cartea lui Iov descrie același adevăr: „Mâinile Tale m-au făcut şi m-au zidit… Nu m-ai turnat oare ca pe lapte şi nu m-ai închegat ca pe caş? M-ai îmbrăcat în piele şi în carne, m-ai ţesut din oase şi din vine, apoi mi-ai dat viaţă, şi bunăvoinţa Ta şi purtarea Ta de grijă a ţinut vie suflarea mea… M-ai scos din sânul maicii mele” (Iov 10, 8-12, 18). De asemenea, Domnul îi spune Profetului Ieremia: „Înainte de a te fi zămislit în pântece, te-am sfinţit…” (Ier. 1,5). Sfântul Apostol Pavel menționează în Epistola către Galateni: „Dar când a binevoit Dumnezeu, care m-a ales din pântecele maicii mele şi m-a chemat prin harul Său Să-l descopere pe Fiul Său întru mine…” (Gal. 1, 15-16).
Dacă pentru unii avortul este un act moral permis, aceștia nu realizează că prin întreruperea sarcinii, echivalentă cu omorul cu premeditare, se încalcă dreptul la viață și se comite păcatul uciderii, lipsind astfel viitorul născut de Taina Sfântului Botez.
Cauze ale Avortului în România și Consecințe Istorice
Printre cauzele care determină femeile să recurgă la avort se numără lipsurile materiale, neînțelegerile în familie și atitudinea dură a părinților. Cei implicați - soțul, medicul, asistenta, părinții - poartă răspundere pentru săvârșirea acestei crime, complicitatea la avort fiind considerată complicitate la omor.
Sfântul Ioan Gură de Aur consideră vinovat și bărbatul: „De ce semeni acolo unde ogorul are de gând să strice rodul? Acolo unde se săvârşeşte ucidere înainte de naştere? Căci nici pe desfrânată nu o laşi să fie desfrânată, ci o faci să fie ucigaşă de om…? Şi darul lui Dumnezeu îl batjocoreşti, şi legilor lui te împotriveşti…? Şi sălaşul naşterii lui îl faci sălaş al uciderii? Şi femeia „ţi-a fost dată spre naşterea de prunci tu o pregăteşti spre ucidere?”
Sfântul Grigorie Teologul arată că "cea care leapădă fătul cu voie este supusă judecății pentru ucidere." Sfântul Vasile cel Mare afirmă: "Cei care dau medicamente avortive sunt ucigași, la fel ca cea care avortează."
Cei căsătoriți nu au voie să împiedice rodul iubirii lor prin care se răspândește viața trupească, conform poruncii lui Dumnezeu: „Creșteți și vă înmulțiți” (Facere 1, 28). Conform tradiției teologice, condamnabil este nu numai avortul, dar și "orice acțiune prin care se urmărește, ca scop sau ca mijloc, împiedicarea procreației", care se opune planului divin. Scopul principal al Nunții creștine este nașterea de copii. Este un păcat grav când soții, din intenții egoiste, refuză intenționat să aibă copii. Mai mult, unele medicamente contraceptive au efecte avortive.
Prima referire la acest delict se găsește în canoanele Sinodului de la Anchira (314 d.Hr.). Canonul 21 al acestui sinod a hotărât: "Pe femeile care sunt desfrânate și-și omoară fătul și se îndeletnicesc cu pregătirea mijloacelor de avort, hotărârea de mai înainte le-a oprit până la ieșirea din viață, și această hotărâre se ține îndeobște."
Complicitatea la crimă și vinovăția celor implicați sunt constatate de Sfântul Vasile cel Mare: „…Prin urmare și cele ce dau doctorii de avort, ucigașe sunt și ele și cele ce primesc otrăvurile care omoară fătul…”. Canonul 2 al Sfântului Vasile cel Mare, reluând prevederile canonului 21 al Sinodului de la Anchira, adaugă: "Aceea care omoară fătul prin meșteșugire se supune pedepsei uciderii și la noi nu este după subtilitatea expresiunii de făt format și neformat, căci aici se osândește nu numai pentru cel ce va naște, ci pentru că și pe sine s-a primejduit; căci de multe ori mor femeile în acest fel de încercări. Dar, pe lângă aceasta se mai adaugă și omorârea fătului, altă ucidere după intenția celor ce îndrăznesc aceasta."
Sistemul comunist românesc (1947-1989), similar celui nazist, a promovat ideea de "mamă eroină", obligată să nască cel puțin 4 copii pentru dezvoltarea țării. Femeile care alegeau avortul, precum și cei care le ajutau, riscau închisoarea. Datorită interzicerii avortului, multe femei erau forțate să-și abandoneze nou-născuții în casele de copii.
După schimbarea regimului în decembrie 1989, legea care interzicea avortul a fost abrogată, fiind percepută ca un act împotriva libertății. În anii 2000, în România au apărut organizații precum ProVita, cu sprijinul statului, bisericii și politicienilor de dreapta. Societatea românească sprijină din ce în ce mai deschis ideile conservatoare. Tinerii sunt expuși unei campanii mediatice anti-avort, prin filme și materiale educaționale care prezintă avortul ca tortură și crimă. Filmul "4 luni, 3 săptămâni și 2 zile", premiat la Cannes, a fost criticat pentru prezentarea avortului ca o greșeală supremă și femeia care îl comite ca fiind cea mai îngrozitoare ființă.
Fragment din Codul Penal din 1968, Art. 184 (Provocarea ilegală a avortului):
- Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, săvârșită în vreuna dintre următoarele împrejurări:
- a) dacă era necesară pentru a salva viața, sănătatea sau integritatea corporală a femeii însărcinate de la un pericol grav și iminent și care nu putea fi înlăturat altfel;
- b) dacă sarcina depășise paisprezece săptămâni și se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale;
- c) fără consimțământul femeii însărcinate, când aceasta s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima voința, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispozițiilor legale.
Aceste prevederi au fost elaborate pentru a face față unor situații excepționale, dar dezbaterea morală și etică asupra avortului continuă.
În 1966, Nicolae Ceaușescu a interzis avortul, provocând moartea a aproape 10.000 de femei din cauza întreruperilor de sarcină autoprovocate. Pe 26 decembrie 1989, româncele și-au redobândit libertatea asupra propriului corp. Prof. dr. Gabriel Bănceanu a considerat măsura interzicerii avortului de către Ceaușescu un "genocid".
Dr. Borbala Koo a afirmat că femeia a avut posibilitatea să aducă pe lume numărul dorit de copii și la momentul dorit. Totuși, mii de femei au suferit mutilări după avorturi clandestin efectuate. Prof. dr. Bogdan Marinescu a descris condițiile grele ale avorturilor clandestine, iar Dr. Ana Culcer a menționat decese cauzate de septicemie, în urma avorturilor ilegale.
Liberalizarea avortului la sfârșitul anului 1989 a dus la un număr record de avorturi în 1990, aproximativ un milion, de trei ori mai mare decât nașterile. Medicii își amintesc disperarea femeilor care veneau la spital. Prof. dr. Bogdan Marinescu a subliniat că, în primii ani de libertate, avortul a fost cea mai utilizată metodă de contracepție.
România a ajuns pe primul loc în lume la numărul de întreruperi de sarcină și la numărul de copii din orfelinate. Programele de contracepție și planificare familială, finanțate inițial de Banca Mondială și UNICEF, au contribuit la scăderea numărului de avorturi. Până în 2000, numărul avorturilor a scăzut de patru ori față de 1990, dar a scăzut și numărul nou-născuților.
România a devenit țara mamelor adolescente, având cele mai multe tinere însărcinate din Uniunea Europeană, jumătate dintre ele folosind avortul ca metodă de contracepție. Lipsa educației sexuale și accesul limitat la contraceptive contribuie la acest fenomen.
Libertatea femeilor de a alege când să aducă pe lume un copil a dus și la scăderea numărului populației. Estimările ONU indică o continuare a declinului demografic.
Primele cabinete de planificare familială au fost înființate cu sprijin extern, iar ulterior, Ministerul Sănătății a extins rețeaua. Deși numărul utilizatorilor de contraceptive a crescut până în 2008-2009, ulterior s-a înregistrat un declin. Programele de formare a medicilor în planificare familială au fost oprite, iar educația sexuală în școli este deficitară.
Avortul spontan este, de asemenea, o problemă frecventă, estimat la 20% dintre sarcini. Figuri publice precum Mark Zuckerberg, Mariah Carey, Beyonce, Pink și Nicole Kidman au recunoscut experiența pierderii unei sarcini. Cauzele avortului spontan includ factori genetici, vârsta mamei, fumatul, bolile cronice (hipertensiune, diabet, boli autoimune, tiroidită), infecțiile și febra mare.