Alunițele, cunoscute și sub denumirea de nevi pigmentari, reprezintă excrescențe care se formează pe piele. Deși majoritatea se prezintă sub forma unor pete mici, maronii, ele pot avea diferite dimensiuni și culori, variind de la nuanța pielii la roz și roșu. Aproape toți oamenii au alunițe, iar acestea, în general, nu reprezintă un pericol pentru sănătate. Problemele apar atunci când nevii își modifică dimensiunea, forma sau culoarea.
Alunița este o mică pată colorată pe piele, alcătuită dintr-un grup de celule numite melanocite. Acestea sunt responsabile de producerea melaninei, pigmentul natural al pielii. Alunițele pot apărea oriunde pe corp și pot fi ieșite în relief sau plate.
Alunițele apar pe piele în urma expunerii la soare. Numărul de alunițe variază de la un individ la altul, dar persoanele cu pielea deschisă au, în general, mai mulți nevi, din cauza nivelului mai scăzut de melanină. Genetica poate juca un rol important în probabilitatea apariției alunițelor, la fel ca și expunerea la soare. Mulți oameni constată, de asemenea, că alunițele lor se schimbă ca răspuns la modificările hormonale. În timpul sarcinii, alunițele pot deveni mai întunecate, pubertatea poate provoca apariția mai multor nevi, iar între 40 și 50 de ani pot începe să se estompeze și să dispară.
Alunițele sunt cauzate de o creștere anormală a celulelor pielii. Unii oameni se nasc cu alunițe, acestea fiind cunoscute sub denumirea de nevi congenitali. Însă, majoritatea persoanelor dezvoltă alunițe în timpul copilăriei și la vârsta adultă. Unele alunițe pot deveni canceroase, dar majoritatea sunt inofensive.
Tipuri de alunițe
Alunițe comune (Nevi comuni)
Acestea sunt cele mai comune tipuri de alunițe. Majoritatea adulților au între 10 și 40 de alunițe normale. Ele apar cel mai frecvent în copilărie și pot continua să se dezvolte până la vârsta de 40 de ani. De obicei, culoarea acestor alunițe este maro, sunt plate, simetrice, circulare și uniform pigmentate. Aceste excrescențe se găsesc, de obicei, pe zonele cele mai expuse la soare.
Alunițe atipice (Nevi displazici)
Alunițele atipice sau nevii displazici prezintă forme neregulate. De obicei, au margini neclare, culori variate, sunt mai mari decât majoritatea alunițelor normale și pot fi atât plate, cât și ieșite în relief. Aceste alunițe pot fi ereditare, iar o persoană poate avea peste o sută de astfel de alunițe. Majoritatea nevilor displazici sunt benigni, însă o persoană cu multe astfel de alunițe prezintă un risc crescut de cancer de piele. Melanomul se poate dezvolta dintr-o aluniță atipică. Alunițele atipice pot apărea oriunde pe corp, dar sunt mai frecvente pe trunchi.
Alunițe congenitale (Nevi congenitali)
Alunițele congenitale, cunoscute și sub denumirea de nevi congenitali, sunt cele care apar la naștere sau în primul an de viață. Sunt cauzate de melanocitele din derm (stratul mijlociu al pielii), din epidermă (stratul exterior al pielii) sau din ambele straturi ale pielii. Aceste tipuri de alunițe pot varia în dimensiune și sunt deseori considerate semne de naștere. Nevii congenitali prezintă un risc mai mare de a se dezvolta în melanom mai târziu în viață și trebuie monitorizați începând din adolescență.
Alunițe dobândite
Alunițele dobândite sunt cele care apar în perioada copilăriei și a maturității. Majoritatea acestor alunițe sunt benigne și nu prezintă niciun risc pentru sănătate, deși, în cazuri rare, se pot transforma în alunițe canceroase.
Clasificarea alunițelor după localizare
Nevi melanocitari joncționali
Aceștia apar dintr-o acumulare de melanocite în locul de întâlnire între derm și epiderm. Aceste alunițe sunt, de obicei, ușor înălțate, cu margini regulate și pigmentație închisă, deși culorile pot varia: de la cafeniu la maro închis.
Nevi intradermici
Aceștia sunt de culoarea pielii și nu ies prea mult în evidență. Pigmentarea lor nu este la fel de închisă ca la nevii melanocitari joncționali, deoarece sunt localizați în derm sau în stratul mijlociu al pielii.
Nevi compuși
Aceștia prezintă o regiune intraepidermică și una intradermică. Alunițele compuse prezintă o zonă centrală ridicată, cu zone plate în jurul marginilor.
Caracteristicile alunițelor
Alunița tipică este o mică pată maro. Culoarea și textura pot varia. Alunițele pot fi maro, negre, albastre, roșii sau roz. Ele pot fi netede, ridate, plate sau ieșite în relief. Forma și mărimea sunt, de asemenea, variabile. Alunițele au, de obicei, un diametru de aproximativ 5-6 milimetri.
Alunițele se pot dezvolta oriunde pe corp, inclusiv pe scalp, axile, sub unghii și între degetele de la mâini și de la picioare. Alunițele își pot schimba forma, culoarea și dimensiunea, se pot estompa și chiar dispărea în timp.
Alunițele și riscul de cancer de piele
Majoritatea alunițelor sunt inofensive. Cu toate acestea, unele tipuri se pot transforma în cancer de piele. Cum arată alunițele care pot fi canceroase? O aluniță poate fi un semn de cancer de piele dacă are margini neregulate sau o formă asimetrică, ori dacă își schimbă culoarea, forma, mărimea sau înălțimea.
Alunițele canceroase sau maligne variază foarte mult ca aspect. Examinarea regulată a pielii pentru a verifica dacă au avut loc modificări care pot semnala apariția melanomului este recomandată. O autoexaminare a pielii ar trebui realizată o dată pe lună.
Regula ABCDE pentru identificarea alunițelor suspecte
- A - Asimetrie: Alunițele normale sunt, de obicei, simetrice. O jumătate a aluniței nu seamănă cu cealaltă jumătate.
- B - Marginea (Border): Marginea alunițelor normale este regulată și bine definită. La cele suspecte, marginile sunt neregulate, zimțate sau neclare.
- C - Culoarea: Alunițele normale au, de obicei, o singură culoare uniformă (maro deschis sau închis). Alunițele suspecte prezintă o varietate de culori: nuanțe de maro, negru, albastru, roșu sau alb.
- D - Diametrul: Majoritatea alunițelor normale au un diametru mai mic de 6 milimetri. Alunițele mai mari de 6 mm pot fi suspecte, deși și cele mai mici pot fi periculoase.
- E - Evoluția: Orice modificare în dimensiune, formă, culoare sau înălțime a unei alunițe în timp poate fi un semn de alarmă. De asemenea, apariția unor senzații neobișnuite (durere, mâncărime), sângerări sau formarea unei cruste sunt motive de îngrijorare.
Alunițele cancerigene pot întruni toate criteriile de mai sus sau pot prezenta doar una sau două caracteristici.
Melanomul este principala complicație a alunițelor. Nevii congenitali de mari dimensiuni, precum și nevii neobișnuiți sau un număr mare de nevi, cresc riscul de melanom. Un istoric personal sau familial de melanom este, de asemenea, un factor de risc important.
În afară de melanom, mai există alte două tipuri de cancer de piele care pot fi provocate de alunițele periculoase: carcinomul bazocelular și carcinomul spinocelular. Carcinomul bazocelular nu este considerat un cancer foarte periculos și, dacă este depistat în stadiile incipiente, poate fi tratat cu succes.
Excizia alunițelor - Este bine sau nu să umblăm la alunițe?
Factori de risc și prevenție
Radiațiile ultraviolete (UV) reprezintă unul dintre principalii factori de apariție a cancerului de piele. Expunerea prelungită la soare este asociată cu un risc crescut de a dezvolta melanom. Drept urmare, evitarea expunerii la soare în orele de vârf este o măsură eficientă pentru a preveni apariția alunițelor și pentru a diminua riscul ca unii nevi să se transforme în melanom.
Folosirea produselor cosmetice cu factor de protecție solară (SPF) de cel puțin 15, sau mai mare, conform recomandărilor medicului, este o altă măsură utilă pentru a feri pielea de razele ultraviolete. Medicii dermatologi recomandă folosirea protecției solare pe tot parcursul anului.
Arsurile severe în perioada copilăriei sunt asociate cu un risc extrem de crescut de melanom.
Monitorizarea și evaluarea alunițelor
Medicii recomandă verificări lunare, prin care să urmărești modificările sau anomaliile nevilor. Este recomandat consultul medicului dermatolog ori de câte ori apar schimbări de dimensiune, formă și culoare (conform regulii ABCDE) la nivelul alunițelor, sau dacă apar senzații neobișnuite precum durere, mâncărime, sângerări sau formarea unei cruste.
Dermatoscopia este cea mai eficientă metodă neinvazivă pentru depistarea cancerului de piele. În cadrul acestei consultații, medicul examinează alunițele cu ajutorul unui dermatoscop, un aparat ce funcționează ca o lupă puternică, putând mări imaginea de până la 10 ori. Pe lângă examinarea vizuală, specialistul poate face și fotografii ale zonelor anormale sau ale alunițelor.
Alunițele în timpul sarcinii
Perioada de sarcină implică modificări hormonale semnificative, care pot influența aspectul alunițelor. Fluctuația valorilor hormonale din organism conduce la stimularea producției de melanină, ceea ce poate manifesta prin:
- Hiperpigmentarea liniei mediane a abdomenului (linea nigra), a mameloanelor și areolei mamelonare, a cicatricilor și a pistruilor. Aceste modificări sunt, în general, reversibile după naștere.
- Hiperpigmentarea nevilor (alunițelor) în cursul primelor luni de sarcină, observată în aproximativ 20% din cazuri.
- Creșterea în dimensiuni a alunițelor, precum și modificări de formă și de distribuție a pigmentării.
- Apariția de noi alunițe.
- Transformarea unor nevi în melanom (o formă de cancer provenită din destructurarea nevilor).
Este important de reținut că nu orice modificare a aspectului unui nev în sarcină înseamnă melanom malign. Totuși, orice modificare a unui nev, indiferent de formă, cromatică, textură, contur sau dimensiune, impune prezentarea la medicul dermatolog pentru un diagnostic corect și o decizie terapeutică în timp util.
Tratament și îndepărtare
Majoritatea alunițelor nu necesită tratament. Totuși, alunițele inestetice, care deranjează sau care suferă modificări și prezintă risc de a se transforma în melanom, pot fi îndepărtate chirurgical. De cele mai multe ori, procedura de îndepărtare a unui nev nu lasă cicatrici permanente. În cazul persoanelor cu ten închis la culoare, riscul unor efecte secundare poate fi mai mare.
În cazul în care medicul dermatolog suspectează că un nev poate fi canceros, se recomandă îndepărtarea acestuia. Decizia de a îndepărta o aluniță se bazează pe evaluarea dermatologului, care ia în considerare istoricul medical al pacientului, caracteristicile aluniței și rezultatele examinării clinice și dermatoscopice.